...neral, la majoritatea speciilor, lungimea este mult mai modestI. Creasta spinoasI care le impodobeste capul, spatele si uneori coada la conferI aspectul de mostii preistorici amintind uneori de micii dinozauri cu coarne din Era SecundarI. Amintirea dinozaurilor este intarita de faptul cI unele iguane americane ca Basileus plumifrons se pot deplasa intr-un mod de-a dreptul spectaculos si impresionant, ridicandu-se si alergand rapid pe picioarele posterioare.In grupul iguanelor, speciile au aspecte foarte diversificate si adaptIri biologice dintre cele mai variate. Unele sunt terestre, capabile sI trIiascI in regiuni aride sau chiar desertice Phrinosoma cornutum, Uma notata, pe peretii stancosi, aproape verticali ai muntilor.Altele sunt arboricole, au culori foarte vii si populeaza padurile tropicale umede. Asa sunt numeroasele specii din genul Anolis, intalnite in insulele din Marea Caraibilor, in padurile luxuriante din America CentralI si de sud, in Mexic biologia acestor specii este bine cunoscutI, fiindcI a fost studiatI foarte atent. S-a constatat astfel cI existI procedee variate de recunoastere intre indivizi din aceeasi specie, de apIrare sau de intimidare, care se realizeazI prin miscari sacadate ale capului si pIrti anterioare a corpului. Aceste miscari sunt caracteristice pentru fiecare specie. Iguanele isi desfac ritmic pliurile cutanate de sub gat, asa numitele fanoane gulare, punand in evidentI coloratia vie si contrastatI, isi ridicI crestele de pe cap si de pe spate, isi umflI corpul. Toate aceste curioase comportamente agresive sunt ritualizate dar, adesea, ele se transformI in dispute adevarate. DacI iguanele se hranesc mai ales cu insecte, destule specii au devenit vegetariene, consumand ierburi, flori sau fructe. Inmultirea se face prin ouI, majoritatea speciilor americane fiind ovipare, dar existI si cateva specii care, trIind in zone alpine cu temperaturi scazute, sunt vivipare. Intre acestea din urmI amintim speciile de Sceloporus si Liolaemus. Dar exista incI enigme carora nu li sa gasit o solutie valabila. Una din cele mai arzatoare este legatI de raspandirea actualI a iguanelor. Acestea au aparut si au evaluat pe continentul american, unde au devenit un grup dominat de soparle. In afara spatiului american, mai gIsim iguane doar in insulele Galapagos si incI mai departe, in mijlocul Oceanului Pacific, in insulele Fidji si Tonga. In arhipelagul Galapagos existI douI specii de iguane una terestrI, cealalta maritimI. In 1835 cand Charles Darin cerceta fauna din Galapagos, iguanele terestre Conolophus subcristatus erau deosebit de numeroase, dar populau numai insulele din centrul arhipelagului. Iguana marinI, Amblyrhynchus cristatus este fIrI indoialI mai mult interesantI, fiind singura soparlI actualI care coboara in mare parte a se hrani cu alge. Charles Darin a disecat cateva exemplare si a constatat cI stomacul nu contine decat o tocatura de alge marine. FIrI indoialI cei care l-au vIzut pe blocurile de lavI neagrI, strabatute de crapaturi adanci, din apropierea tIrmurilor imobile, in carduri compacte de sute de indivizi, prajindu-se la soare, au avut impresia cI intalneau niste creaturi evadate din infern. Capul cu botul scurt, ochii negrii, gura mare, creasta, aparent tepoasI dar moale la pipait care porneste de la gat si ajunge la coada lungI, puternicI si turtitI lateral, labele cu degete lungi, palmate, terminate cu gheare mari, ascutite, corpul acoperit cu solzi, toate intaresc impresia de monstri din era secundarI. Exemplarele adulte nu depasesc lungimea de 120-130 cm. Fiecare insulI a arhipelagului este un univers in miniaturI si are propria sa formI de iguanI marinI, cu dimensiuni si colorit specifice. De altfel zoologii actuali socotesc cI Amblyrhynchus cristatus numIrI peste 50 de subspecii. Astfel nu se cunoaste stramosi iguanei marine si nici cum au ajuns in insulele Galapagos, insule relativ recente, astfel cI originea ei rImane incI enigmaticI. Probabil cI au venit din America de Sud, unde existI iguane terestre care pot uneori sI strabata apele continentale. ExistI asemanari dar si diferente anatomice intre acestea si iguanele marine, ultimule sunt insI singurele soparle care posedI o coadI turtitI lateral, care favorizeaza inotul. Ele pot inota in mare si se pot scufunda la adancimi de 3-15 m. dar niciodata nu se indeparteaza de tarm la distante mai mari de 300-400 m. Cand coboara in apI isi golesc plamanii de aer pentru a anula flot...
Download