... viermi, broaste, serpi, soareci si oua de pasari. Ariciul european Erinaceus Europaeus hiberneaza in timpul iernii, dar starea lor de somnolenta nu este profunda, astfel incit se trezesc uneori si ies din ascunzatoarea lor de frunze uscate pentru a cauta hrana. In iulie sau august, ariciul european naste patru opt pui.Sunt inruditi cu acest arici aricii cu blana Gymnuri. O specie, cunoscuta sub numele de arici de luna locuieste in zonele joase din Borneo, Sumatra.Clasificarea stiintificaAricii apartin familiei Erinaceidelor. Ariciul european e clasificat in genul Erinaceus, cel african in genul Atelerix, ariciul de desert cu urechi lungi in genul Hemiechinus, cel de desert in genul Paraechinus. Aricii cu blana fac parte din genurile Podogymnura, Echinosorex, Hylomys. Cel de luna este clasificat ca Echinosorex gymnurus.Fauna RomanieiAriciul care traieste in Romania este considerat de unii o varietate aparte Erinaceus danubiens. Are pe varful capului, pe spate, pe coaste si pana la coada tepi dese, alburii la mijloc, pe care le tine in timpul mersului indreptate indarat. Are ochii mici si vioi, iar urechile rotunde. Botul, ascutit, e ca de purcelus. Pe fata, pe frunte, pe piept si pe burta are par scurt, sur.Se misca incet, cu piciorusele lui mici, cu unghii ascutite. Cat merge, botul este aproape de pamant, mirosind.Se poarta cu mare prudenta. La cea mai mica miscare pe care o simte, se opreste, ridica botisorul, priveste in dreapta si in stanga. Daca nu e nimic suspect, isi vede de drum. Daca e amenintat, cu un sasait de manie se strange ghem. Sulitele sunt indreptate in toate partile si numai o dunga mai adanca arata locul in care botisorul e ascuns intre picioarele din spate. Aceasta e singura lui arma de aparare. Numai vulpea reuseste sa ii vina de hac. Daca e prin preajma un parau, il rostogoleste incetisor in apa. Temandu-se sa nu se inece, se deschide si vulpea il strange de gat. Daca nu e apa in jur, vulpea il uda simtind lichidul cald si puturos, ariciul avand mirosul foarte bine dezvoltat, nu mai poate rabda si se deschide.Este unul dintre animalele cele mai folositoare din cate traiesc prin apropierea casei. Se hraneste cu insecte, rame, soareci. Uneori, e drept, mai suge si cate un ou de gaina. Starpeste in schimb vipera otravitoare, zdrobindu-i capul si inghitind-o oricat se zvarcoleste.Rareori isi sapa o vizuina. De obicei isi scormoneste o gropita in desisul unui tufis. Aduce apoi in spinare, rostogolindu-se prin frunzele uscate, materialul trebuitor pentru culcus, unde sta apoi linistit toata ziulica.E mai vioi si zburdalnic numai in perioada imperecherii. Atunci se enerveaza mai usor ca de obicei. Daca il intalnesti si suni din clopotel, il vezi ca tresare si joaca la fiecare sunet.Puisorii, la inceput golasi, albiciosi, draguti, sunt bine ingrijiti. Repede le ies tepii iar ceva mai tarziu au scapat de grija, putandu-se face ghem.Insectele, soarecii si toata hrana lui obisnuita incep sa se imputineze catre toamna. Cu caderea omatului au disparut de tot. Dupa ce si-a adunat cat mai multe frunze, ariciul isi infunda nasul in blana moale de pe burta si doarme dus toata iarna. Poti sa-i tai si capul ca tot nu se trezeste, desi inima-i bate incet, sangele-i circula iar trupul se hraneste cu rezervele de hrana de sub piele, stranse de cu vara. De cum se imprimavareaza, iarasi isi scoate nasul la lumina, ducandu-si viata pasnica, tihnita, fara alte griji decat cautatul hranei.Numai infatisarea lui bizara, cu padurea de suliti din spinare, explica legendele create in jurul lui. Romanii il socoteau foarte util.Plinius sec. I d.Hr. 56 133. i aricii isi pregatesc mincarea pentru iarna dupa ce se rostogolesc pe fructele cazute pe pamint, isi fixeaza in ele ghimpii si, tinind unul mai mare in gura, le duc in scorburile copacilor. Tot ei, cind se ascund in culcusul lor, prevestesc schimbarea acvilonului in austru. Indata ce simt apropiindu-se un vinator, isi contracta fata, picioarele dinapoi si toata partea inferioara a corpului, pe unde au un puf moale si inofensiv, si se rostogolesc luind forma unei mingi, ca sa nu poata fi apucati decit de ghimpi. 134. In situatiile disperate, se uda cu propria urina, coroziva si nociva pentru pielea si ghimpii lor, stiind bine ca pentru acestea sint ei capturati. Din aceasta cauza, exista o tehnica speciala a vinarii aricilor dupa ce si-au golit vezica atunci si pielea lor este de toata frumusetea altminteri, ea este roasa, ...
Download