... de rand sau chiar liberti, aceasta fiind considerata o munca injositoare pentru mentalitatea membrilor nobilimii romane.Ca urmare , si salariile acestora erau mizere.Nici din punct de vedere moral situatia invatatorilor nu era mai buna. Nu se bucurau de prestigiu si autoritate nici in fata oamenilor, dar nici in fata elevilor. Amintirea multor poeti latini despre anii de scoala este asociata cu cea a lovitirilor primite.Spre exemplu, Horatiu isi aduce aminte despre dascalul sau cu epitetul de cel caruia ii placea sa bata .Pe la mijlocul secolului al-III-lea i.e.n. apare un invatamant de grad mediu,sub conducerea unui grammaticus.Disciplinele de baza erau limba si literatura ,dar se mai predau notiuni de istorie, geografie, fizica, astronomie. Cel dintai grammaticus,la Roma, a fost poetul Livius Andronicus,care este de fapt primul poet latin, in sensul ca a tradus Odiseea lui Homer in limba latina.In scoala condusa de grammaticus nu aveau acces decat copiii celor bogati. Grammaticus provenea din paturile de jos ale societatii romane sau din reprezentanti scapatati ai claselor suprapuse,care si-au irosit averile, si-au compromis cariera politica, devenind niste declasati.La inceputul sec. I i.e.n. a luat fiinta la Roma un invatamant de grad superior , condus de un rhetor sau orator.Acesta s-a dezvoltat dupa modelul celei grecesti.La rhetor elevii se initiau si invatau arta oratorica, la inceput faceau exercitii premergatoare,apoi scriau discursuri fictive , dezvoltand o tema stabilita de profesor.Pentru inceput scoala condusa de rhetor isi desfasura activitatea tot la umbra porticelor din Forul roman, dar o data cu epoca imperiala aceasta forma de invatamant a inceput sa se desfasoare in Sali speciale, amenajate ca un mic teatru.Programul scolar era foarte incarcat, incepea dis de dimineata,la amiaza elevii mergeau acasa pentru a lua masa, apoi se intorceau la scoala pentru programul postmeridian.Insa acest program era alternat cu alte zile in care nu se desfasura nici o activitate. De fapt , activitatea scolara era intrerupta de sarbatori prilejuite de triumfuri, spectacole teatrale , jocuri organizate in circuri sau amfiteatre.In epoca republicana, scoala romana avea un caracter particular.Autoritatile nu contribuiau cu nimic la intretinerea localurilor sau la plata celor care profesau. Incepand cu epoca imperiala , scolile de orice grad au fost transformate treptat in scoli de stat,acestea avand misiunea de a pregati functionari devotati puterii imperiale, imparatii dadeau salarii si alte avantaje profesorilor,ei devenind factorii de promovare a politicii imperiale. Dar nu se poate vorbi despre o etatizare a invatamantului.Spre exemplu, Traian, a pus in aplicare un plan , potrivit caruia din dobanzile stranse din sumele imprumutate micilor agricultori urmau sa fie educati aproximativ 5000 de copii saraci din Roma si Italia. Un alt imparat, Alexandru Sever a construit localuri speciale pentru scolile de grad mediu si superior, a acordat posibilitatea tinerilor saraci ,ai caror parinti nu puteau suporta cheltuielile pentru invatamant ,sa poata urma in aceste scoli timp de un an pe socoteala statului.La sfarsitul sec. al IV-lea, la Roma existau numeroase scoli de grad superior, iar numarul studentilor veniti din alte regiuni era foarte mare.Se tinea o evidenta a acestora, iar in caz ca studentul nu urma cursurile regulat ,prin comportarea sa pricinuia nemultumiri,I se retragea dreptul de a mai locui la Roma si era trimis in localitatea de origine.Dintre studentii cu cele mai bune rezultate la invatatura erau repartizati in posturile de care administratia avea nevoie.Posturile cele mai inalte din ierarhia administratiei imperiale- tribunale, servicii financiare ,organe de guvernamant provinciale- erau ocupate de absolventii scolilor de retorica.Aparitia scolilor oficiale de stat si a celor municipale, sustinerea acestora, posibilitatea oraselor de a-si alege profesorii pentru scolile municipale si plata acestora din bugetul municipalitatii ,sporeste greutatile materiale ale conducatorilor de scoli particulare.Astfel, s-a creat intre cele doua forme de invatamant o concurenta inversunata ,dazavantajele apasand in balanta celei particulare.AvocaturaAvocatura era una din principalele ocupatii intelectuale lucrative.Advocatus reprezenta orice persoana care in ziua procesului lua parte la dezbateri si acorda sub orice forma un ajutor celui implicat in proces, fie ca era vorba de simple sugestii,fie simpla prezenta fizica.In lumea romana avocatura era o ocupatie neremunerata,avocatul nu avea dreptul sa ceara onorariu sau sa urmareasca ulterior obtinerea lui pe vreo cale legala,dupa cum nici clientul n-avea nici o obligatie sa I-l dea.In practica,insa, avocatura era aducatoare de numeroase profituri sporirea prestigiului si a autoritatii lui in viata publica, deschiderea drumului spre o cariera politica. Astfel s-au ridicat numerosi avocati la cele mai inalte magistraturi in stat.Un exemplu semnificativeste al marelui orator Cicero.Talentul sau oratoric a reusit sa sfarme barierele de clasa care-l desparteau de tagma senatoriala.Descendent dintr-o familie obscura de cavaleri,Cicero s-a afirmat ca aparator intr-un proces de omor cu substrat politic , castigand apoi o platforma politica de prim rang care l-a ridicat pana la magistratura suprema de consul.Mai tarziu avocatura se transfoma intr-o profesiune remuneratorie .Au aparut alaturi de marii avocati si avocati care se ocupau cu cauzele marunte ale celor saraci , iar in schimb luau onorarii menite sa le asigure existenta de pe o zi pe alta.In ultimele secole ale imperiului avocatura a devenit o simpla profesie.Avocatii erau organizati in colegii,supunandu-se unor dispozitii colective si aparandu-si interesele lor comune.MedicinaMedicina era o ocupatie straveche la Roma, ea a existat inainte de aparitia medicilor de profesiune.Romanii puteau fi socotiti printre populatiile despre care Pliniu cel Batran scria ca traiau fara medici, dar nu si fara medicina.Medicina s-a nascut din necesitatea de a vindeca o rana sau de a tamadui o boala.La inceput se urmareau calitatile tamaduitoare ale plantelor,de unde si numele de stiinta a ierburilor de leac,ca apoi sa se caute leacuri si in alte substante sau produse exemplu painea, mierea, untdelemnul, otetul si mai tarziu grasimea de animale.Capul familiei era acela , in masura , sa aplice leacurile tamaduitoare tuturor membrilor familiei sale sotie, copii si chiar sclavi.Tot el putea prepara amestecuri sub forma de lichide, prafuri sau unguente de tot felul. Aceste practici au continuat si dupa aparitia medicilor de profesie.Experienta si traditia i-a invatat pe oameni sa foloseasca toate mijloacele care le erau puse la dispozitie de regnul vegetal ,precum si cel animal.Era cunoscuta pentru multiplele ei intrebuintari o planta numita laserpicium, fiind considerata ca unul dintre cele mai pretioase daruri facute omului din partea naturii.Rasina extrasa din radacina ei avea puteri c...
Download