...care se afla stocat in butelie, la presiunea corespunzatoare adancimii la care se afla scafandrul si, pe de alta parte, pentru a permite o respiratie fara efort cu o frecventa obisnuita. Este cunoscut faptul ca pentru a putea respira normal in imersie, scafandrul are nevoie, in cavitatile respiratorii ale organismului nas, trahee si plamani, de aer la o presiune egala cu presiunea corespunzatoare adancimii de imersie la care acesta evolueaza. Aceasta presiune, depinzand de adancimea de imersie, variaza continuu. Detentorul aparatului autonom de respirat sub apa raspunde acestor cerinte asigurand scafandrului aerul necesar respiratiei in sistemul la cerere si la o presiune egala cu presiunea la care este supus scafandrul. Unele detentoare ofera posibilitatea de a inspira mai usor si mai confortabil decat altele. Despre un detentor din care se inspira greu si in care se expira cu dificultate, se spune ca prezinta o rezistenta ridicata la respiratie. Rezistenta ridicata la respiratie a detentorului, prin inconfortul respirator pe care-l creaza, poate duce atat la oboseala cat si la enervare in timpul scufundarii. Rezistenta la respiratie a detentorului este o caracteristica constructiva a acestuia, dar ea se poate modifica functie de mai multi factori. Astfel, scufundarea in apa rece precum si activitatea intensa depusa de scafandru, duc la ingreunarea respiratiei prin aparitia asa-numitei gafaieli, la care detentorul nu mai raspunde la fel de bine. Majoritatea detentoarelor au o foarte mica rezistenta la respiratie la suprafata apei, aceasta insa crescand pe masura ce adancimea de imersie creste. Acest fenomen devine mult mai evident aproape de finalul unei scufundari efectuata la o adancime relativ mare si cu o durata destul de mare cand, datorita consumului mai ridicat de aer, presiunea aerului din butelie este scazuta. Toti acesti factori si anume respiratia deasa si greoaie, presiunea ridicata a apei de la adancimea de scufundare si presiunea scazuta a aerului ramas stocat in butelie, duc la cresterea rezistentei la respiratie. La adancime, confortul respirator este insa ameliorat prin cresterea presiunii partiale a oxigenului din aerul de respirat. 2.4.1. Tipuri de detentoare. Elemente constructive si functionale Din punct de vedere constructiv, exista doua categorii principale de detentoare - detentoare cu un singur etaj, monobloc, la care aerul vine direct de la butelie si este destins de la presiunea din butelie la presiunea ambianta - detentoare cu doua etaje separate, la care destinderea aerului, de la nivelul presiunii de stocare din butelie la nivelul presiunii ambiante, se realizeaza in doua etaje. Astfel, in primul etaj, aerul este destins de la presiunea inalta din butelie la o presiune cu 8 ... 12 bar peste valoarea presiunii exterioare, iar in al doilea etaj, aerul este destins din nou pana la presiunea corespunzatoare adancimii la care se afla scafandrul. Acest sistem cu doua etaje s-a dovedit a fi foarte confortabil si sigur.2.4.1.1. Detentorul cu un singur etaj monobloc Detentorul cu un singur etaj, monobloc, Fig 2.14 se prezinta sub forma unei carcase rotunde, de unde pleaca doua furtune gofrate care se reunesc la o piesa bucala alcatuita dintr-un mustiuc si un bloc de supape supapele inspir si expir . La baza detentorului se afla un jug care permite fixarea acestuia la robinetul buteliei. Mecanismul acestui detentor este astfel conceput incat sa asigure destinderea directa a aerului de la presiunea inalta din butelie la presiunea ambianta la care respira scafandrul. Detentorul cu un singur etaj monobloc, are doua camere separate printr-o membrana din cauciuc Fig.2.15. O camera etansa este in legatura cu aerul de respirat, iar cealalta, prin intermediul unor orificii, permite presiunii hidrostatice ambiante sa se exercite pe fata exterioara a membranei. Aerul din butelie patrunde in camera etansa a detentorului prin intermediul unui clapet cu resort tarat, actionat de o membrana prin intermediul unui sistem de parghii. Apasarea asupra membranei, exercitata de presiunea hidrostatica ambianta, sau de depresiunea creata in camera etansa pe timpul inspiratiei, actioneaza, prin intermediul sistemului de parghii, asupra clapetului, provocand admisia aerului respirator. Aerul respirator, destins in aval de clapet, este indreptat spre o duza dirijata spre axul racordului de inspiratie, care creaza o depresiune asupra membranei efect Venturi, diminua...
Download