... dedesuptul lor. Datorita faptului ca fata superioara a aripii este arcuita, deci mai lunga decat fata interioara, aerul va parcurge o distanta mai mare deasupra aripii. Aceasta va creste viteza curentului de aer deasupra aripii, astfel aerul va excita o presiune mai mica pe fata superioara a aripii decat pe cea inferioara. Diferenta de presiune va impinge aripa in sus. Aceasta diferenta de presiune se numeste forta de ascensiune aero dinamica. In secolul al nouasprezecelea multi dintre pionierii aviatiei s-au folosit de aceste principii pentru priectarea planoarelor primitive. Sir George Gayley, numit tatal aviatiei, a construit primul planor in 1853, cu care a si zburat. Mai tarziu, prin anii 90 ai secolului trecut, fratii americani right au construit aripi, cu care avioanele puteau fi ghidate in anumite directii. Sectiunea transversala a aripii separate de fuselaj aminteste de imaginea unei picaturi de apa care se scurge pe o suprafata plana. In fata, aripa este mai groasa si rotunjita, in spate insa se subtireaza complet. Aceasta forma se numeste profil. Curentii de aer orientati deasupra si dedesubtul aripii sugereaza foarte bine principiul Bernoulli.Producerea turbulentelor de aerPe langa forta de ascensiune, la ridicarea aripii avionului contribuie si turbulenta aerului. Aerul care trece deasupra aripii la parasirea bordului de scurgere se intoarce si se produce turbionarea aerului, la fel ca in cazul apei care se scurge intr-o gaura. Fenomenul se numeste turbulenta initiala, care la randul ei produce o alta turbulenta contra turbulenta. Aceasta este la fel de puternica ca turbulenta initiala, dar se roteste in directie opusa, astfel ca atunci cand va trece pe sub aripa, in directie opusa, se va intalni cu curentul de aer principal, pe care il va incetini. Contraturbulenta se va deplasa mai departe, iar bordul de atac al aripii se va deplasa in sus, alaturandu-se curentului principal. Din acest motiv, curentul de aer inferior incetineste, iar cel superior, deasupra aripii, accelereaza. Astfel, presiunea va scadea in partea de sus, si va creste in partea de jos, ceea ce urmareste forta de ascensiune. Ridica-te!Mai tarziu, primii aviatori au descoperit cum pot face sa zboare aparatele mai grele decat aerul. Pentru aceasta a fost nevoie sa-si dea seama, cum se poate produce forta ascensionala necesara. In cazul plutirii in aer lucrurile au fost mai simple, lasand totul pe seama aerului, dar pentru a se ridica, a trebuit sa gaseasca o modalitate de a atinge viteza necesara pentru a obtine forta ascensionala. ilbur si Orville right au rezolvat problema, folosind un motor cat mai mic si mai usor. Pe motor au montat o elice formata din piese de profil de aripa aceasta se rotea pe plan vertical in fata motorului. Miscarea aerului determinata de rotatie, sau mai bine zis forta determinata de aceasta miscare, se numeste forta de tractiune. Aerul va fi impins inapoi, iar aparatul de zbor va inainta. La 27 decembrie 1903 in Kitty Harok, Carolina de Nord, fratii right au efectuat primul zbor pe avionul lor cu motor. Aparatul a putut sa parcurga doar 36 de metri in 22 de secunde, dar a reusit sa puna in practica principiul utilizat si de proiectantii de avioane care I-au urmat.Aparate moderne cu reactieIn anii 40 cercetatorii care se ocupau de zbor au dezvoltat aparatele cu reactie. Forta de tractiune este obtinuta in acest caz prin comprimarea aerului intr-o camera de adere, unde se amesteca un combustibil special numit kerosen, dupa care amestecul va fi aprins. Explozia produce un curent jet puternic de aer, care va propulsa avionul in momentul in care va parasi camera de ardere prin spatele motorului. Avioanele cu reactie zboara cu viteze mai mare decat cele cu elice, dar folosesc o cantitate foarte mare de combustibil, mai ales la viteze mici. Din acest motiv, au dezvoltat un alt de aparat de zbor cu elice actionata de motor cu reactie. In zilele noastre se utilizeaza cel mai des aparatele de zbor cu reactie cu jet de aer dublu. Acestea au o elice formata dintr-o multitudine de palete, care impinge aerul in camera de explozie, dar produce curenti de aer si in jurul motorului, la fel ca o elice normala, marind forta de tractiune. Jetul de gaze poate fi directionat in asa fel, incat sa se reduca forta de propulsie, incetinand aparatul de zbor. In momentul in care avionul are o viteza corespunzatoare, pentru ca forta dinamica de ascensiune sa fie suficient de mare, acesta va trebui ghidat corespunzator. Zborul are sase etape principale decolarea, ascensiunea, zborul orizontal, intoarcerea, coborarea si aterizarea. Aceste miscari vor fi obtinute cu ajutorul placilor de ghidare situate pe aripi si pe asa numitele ampenaje. i acestea au forma profilului de aripa pe sectiune transversala, produc deci o forta dinamica de ascenscensiune.La decolare se ridica flapsurile de pe bordul de scurgere a aripii, car...
Download