... a acapara puterea politica prin orice mijloace si pe orice cai este un partid politic.Fixand structura fundamentala, adica diferentierea intre clasa politica si multime, formarea de partide politice se va referii in mod necesarla raporturile intre clasa politica si multime si la schimbari de structura in interiorul acestor doua parti constitutive ale sistemului politic.Cand rasa, limba, religia, interesele economice, trebuintele materiale si ideale ar fi Identice si opuse unor comunitati de alta rasa, limba, religie si de alt gen de viata coeziunea interna ar cat se poate de perfecta si cele doua grupuri diferentiale numai in baza diviziunii muncii politice ar fi in stare de echilibru. Am amintit insa ca un astfel de echilibru ar presupune o diferentiere politica organica, biologica, adica indivizii celor doua clase ar trebui sa aiba o constitutie psiho-fizica deosebita si adaptata functiunii lor, adica unii sa fie nascuri si organizati pentru dominatiune,ceilalti pentru ascultare. Analizand constitutia psiho-fizica individuala, gasim ca realizarea unui echilibru perfecta este imposibila,dar,pe de alta parte, gasim totusi ca natura individuala este maleabila si adaptabila la cele mai diferite functiuni, astfel ca dintr-un substrat cu o diferentiere organica foarte redusa sexe si varste se pot naste forme sociale foarte variate si complexe. Si animalul interpreteaza fenomenele, dar la om intervine graiul, posibilitatea de comunicare a interpretarii si transmitere de la un individ la altul si de la o generatie la alta. Astfel cu ajutorul graiului, se formeaza concepte, care transforma realitatea sensibila si vesnic schimbatoare intr-o realitate inteligibila, fata de care indivizii care au aceleasi concepte actioneaza intr-un mod uniform. In mediul social, adica in grupul social din care face parte familie etc individul gaseste un sistem de concepte, in baza caruia isi orienteaza actiunea fata de lumea inconjuratoare. Durkeim a incercat sa dovedeasca ca acest sistem de concepte a fost intai de natura religioasa, iar din religie s-au diferentiat apoi celalalte sisteme concepte. Auguste Comte luand ca criteriu al progresului rationalizarea progresiva a conceptelor concordanta actiunii omenesti cu legile naturale obiective a elaborat legea celor trei stadii. Se presupune deci ca oamenii pot ajunge la o omogenitate de idei, la un sistem comun interindividual de concepte si acest sistem ar forma baza pentru solidaritatea lor perfecta. Imperfectiunea solidaritatii, dezechilibrarea sociala, la randul ei, ar rezulta din dezechilibrarea ideilor, din lipsa unui criteriu comun pentru actiunea individuala. Unitatea unui grup social, separatiunea sa de alt grup, sau antagonismul sau fata de alt grup, e intemeiat si se mentine pe baza unor concepte elaborate in interiorul grupului si transmise din generatie in generatie, si care constituie tot atatea principii de coeziune interioara a grupului in masura ce se deosebesc de conceptele altor grupuri. Dar nu e exclus ca intre grupuri diferite sau intre parti din grupuri diferite sa se stabileasca concepte comune, deci puncte de atingere, care ar slabi antagonismul grupurilor slabind totodata si coeziunea lor interna. Gasim astfel ca deosebirea de rasa poate constitui un antagonism accentuat intre grupuri si poate servi ca principiu de coeziune interna, tot astfel deosebirea de limba, de religie, de gen de viata. Din punct de vedere al grupului, oamenii se vor impartii deci in albi si colorati, crestini si pagani, romani si straini, agricultori si nomanzi etc. Contactul real istoric intre grupuri a creat si creeaza situatii in care aceste principii se ciocnesc, se incruciseaza si imping la procese sociale, la formari noi de unitati sociale. O dominatiune politica, o ierarhizare a vointelor individuale pentru instituirea si mentinerea unei dominatiuni politice, nu e posibila fara un principiu de antagonism extern, care e totodata si principiu coeziunii interne. Aceste principii, pentru societatea omeneasca nu le putem descoperii decat prin intelegerea interpretarii subiective ale fenomenelor sociale.Uniformitatea actiunilor individuale, organizarea lor pentru atingerea unui scop colectiv, rezulta si se explica din ideologie, adica din sistemul de concepte elaborat in grupul social si acceptat de individ in baza principiului efortului minim. Individul gaseste in grup forme tipice de gandire, care-I inlesnesc o orientare repede asupra mijloacelor potrivite pentru satisfacerea trebuintelor sale fara a se izbi de interesele semenilor sai. Tendintele , instinctele si sentimentele sale egoiste se indreapta spre o stinta lamurita de experienta multor generatii, aceeasi experienta dandu-I individului si mijloacele cele mai potrivite pentru atingerea tintei.E numai o chestiune de oportunitate metodologica, daca aratam neintrerupt izvorul originar al mobilelor actiuni individuale, adica constiinta individuala, sau daca construim unitati supraindividuale, prinzand sistemul de concepte comune, care sta la baza unitatii sociale, sub un concept nou al societatii, sau al sistemului social, atribuindu-I acestuia o experienta in timp si spatiu independenta de individ. Reducand problema individualismului la o simpla chestiune de metoda, dobandim posibilitatea sa tratam procesele sociale, pe de-o parte ca procese naturale sau mai lamurit ca procese mecanice desprinse de cauze externe, iar, pe de alta parte, ca procese izvorate din natura elementelor care compun sistemul social, aceasta natura fiindu-ne cunoscuta din stiinta pshihologica.Astfel structura formei politice instituirea dominatiunii unei minoritati asupra unei majoritati se explica ca fenomen natural din contactul si antagonismul comunitatilor omenesti in lupta pentru ocuparea unui loc in spatiu. Explicarea aceasta naturalista-biologica principiul diviziunuii muncii in sisteme organice poate fi intregita prin analiza proceselor psihice desprinse in constiintele indivizilor care compun sistemul social.In concordanta cu constructiile rationaliste ale savantiilor, tipul curat al sistemului politic ar fi reprezentat prin diferentierea in minoritatea guvernanta si majoritatea guvernata, cooperand in deplina armonie pentru scopurile statului adica apararea patriei impotriva dusmanilor. Carmuitorii ar organiza si conduce armata, ar grijii pentru educatia cetateneasca si pentru selectionarea indivizilor in vederea apararii nationale, toate acestea in mod dezinteresat , iar poporul de jos ar produce in ascultare si supunere toate cele trebuincioase pentru intretinerea armatei si a conducatorilor.Privite din afara toate sistemele politice prezinta acest caracter fundamental. Dar problema e ca, analizand interpretarea subiectiva, vom gasii ca indivizii sau grupuri de indivizi opun rezistente, ca in natura individuala sunt instincte si tendinte care prijmeduiesc neintrerupt echilibrul sistemului social. Perfectiunea sistemului, rationalistii o vad in acceptarea voita si constienta ...
Download