Meniu Referate
Romana
Romana1
Romana2
Istorie
Istorie1
Geografie
Geografie1
Diverse
Drept
Economie
Filozofie
Fizica
Informatica
Biologie
Chimie
Italiana
Spaniola
Germana
Franceza
Engleza
Marketing
Matematica
Medicina
Psihologie
Astronomie
Stiinte Politice
Proiecte

Somnul la om - AUTORII UNOR TEORII ALE SOMNULUI

...un fenomen fundamental pozitiv, deoarece reimprospateaza organismul si previne epuizarea. Freud, la timpul sau, considera ca somnul indeplineste in viata omului doua functii majorebiologica constand in asigurarea relaxarii organismuluipsihologica concretizata in stingerea interesului pentru lumea externa Faptul ca somnul indeplineste astfel de functii majore in existenta umana este demonstrat, printre altele, de perioadele de deprivare de somn care, actionand ca o suprasolicitare, epuizeaza rezervele functionale ale organismului. De asemenea, ele se asociaza cu modificari ale tabloului psiho-comportamental al omului, cu aparitia de confuzii, dezorientare, iritabilitate. Desi somnul indeplineste functii vitale pentru organismul uman, desi el este necesar si avantajos pentru organism, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca prin prelungirea lui ar putea deveni o piedica in calea existentei omului. Ephorn si Carrington isi exprimau opinia ca tendinta de scadere a tonusului cortical, inerenta somnului, trebuie tinuta in frau in limite adaptativ-adecvate, tocmai pentru a putea fi restabilita fara dificultati capaciatea corticala de veghe. Pentru aceasta problema o mare importanta o are trecerea de la o stare la alta, de la starea de veghe la cea de somn atipirea, adormirea sau de la cea de somn la cea de veghe trezirea. Fenomenul are o larga raspandire fiind intalnit si la animale. La acestea trecerea de la starea de veghe la somn ia forma hibernarii, stare foarte aseminitoare somnului. Hibernarea implica modificarea mecanismelor de termoreglare, intreruperea activitatilor etajelor superioare ale sistemului nervos insotita insa de pastrarea coordonarilor reflexe controlate de partea inferioara a trunchiului cerebral. Analiza comparativa a celor doua stari, de veghe si de somn, arata ca ele sunt opuse. Astfel, in starea de veghe activitatea electrica a scoartei cerebrale, inregistrata cu ajutorul electroencefalografiei EEG, prezinta ritmuri frecvente si de mica amplitudine, fiind desincronizata, in timp ce in starea de somn, ritmuri lente si de mare amplitudine, fiind sincronizate, cu exceptia somnului profund cand ritmurile sunt relativ aemanatoare. Daca starea de veghe este rezultatul activitatii individului si cortexului sau prin mesaje senzoriale, somnul se produce prin scaderea afluxului senzorial. Acest lucru a fost demonstrat la animal cu ajutorul experimentelor de lezare a diferitilor receptori, ceea ce a dus la instalarea somnului. La om, in starile de deprivare senzoriala, perioadele de somnolenta si de somn sunt indelungate. Instalarea somnului ca rezultat al suprimarii sau reducerii informatiilor senzoriale explica somnul pasiv. In afara de acesta exista insa si un somn activ, produs de raspandirea in scoarta cerebrala a unui proces inhibitor activ, ce se difuzeaza din aproape in aproape. Notiunea de somn activ are o dubla semnificatieea marcheaza opozitia fata de somnul pasiv datorat scaderii tonusului ca urmare a lipsei de aferente specificesugereaza faptul ca somnul poate fi provocat intentionat in conditii experimentale sau in viata cotidiana Producerea somnului activ poate fi obtinuta prin stimularea receptorilor senzoriali, insa nu cu orice tip de stimul, ci cu stimuli capabili a induce inhibitia stimuli monotoni, cu intensitate scazuta, cu actiune repetata. In afara mecanismului inhibitiei active, produs de Pavlov, in explicarea somnului activ au fost formulate si alte teorii. Hess era de parere ca ar exista un centru al somnului centrul trofotrop localizat in hipotalamus. Bremer, negand interventia unui proces inhibitor, credea ca somnul se datoreaza oboselii sinaptice care ar invada structurile functionale ce sunt responsabile de mentinerea starii de veghe. O idee aproximativ asemanatoare o exprima si Kleitman care credea ca somnul se datoreaza inactivitatii cortexului cerebral rezultata din reducerea impulsurilor eferente care vin in special de la musculatura scheletica. Teoria neurala a somnului a avut si ea multi adepti care considerau ca somnul isi are originea in faptul ca anumite momente functionale din fiziologia creierului, functia neuronilor centrilor corticali este suspendata ca urmare a retractiei dendritelor, intrerupandu-se astfel contactul dintre neuroni. Teoria ischemiei cerebrale postuleaza aparitia somnului de reducerea debitului sangvin cerebral. La fel de raspa...
Download