...acand ca Franta sa treaca dintr-o pozitie creditoare evaluata la 45 miliarde de franci in 1914, la una debitoare de 32 miliarde de franci in 1919.Stricaciunile suferite de infrastructurile energetice si industriale mai importante In bazinele carbonifere din Nord si Est au dus la scaderea indicelui general al productiei industriale nationale cu 45 intre 1914 si 1921, iar nivelul din 1913 nu va putea fi atins decat in 1923. Distrugerea terenurilor fertile si dezorganizarea de durata a transporturilor vor avea aceleasi efecte negative asupra potentialului economic francez.Forta de munca a tarii a fost crunt afectata de bilantul demografic al razboiului, care a amputat efectivele natiunii cu 1,4 milioane de persoane, in majoritate barbati in floarea varstei, ceea ce inseamna disparitia unei persoane active din 10, in timp ce printre supravietuitori, unul din patru s-a intors ranit sau invalid. Demografii considera de altfel ca deficitul nasterilor provocat de razboi priveaza tara de 1 milion si jumatate de copii, cadere a natalitatii ce va genera un fenomen de discrepanta intre generatii care va apasa mult timp asupra dinamismului societatii franceze, cu atat mai mult cu cat nici un salt demografic durabil nu va veni sa compenseze pierderile umane ale conflictuluiCRIZA FINANTELOR PUBLICEMijloacele financiare indispensabile redemararii economiei nu se refac in timp scurt, dimpotriva, sursele de finantare straina se restrang, pentru ca in 1920 SUA suspenda imprumuturile lor publice si cer rambursarea datoriei de razboi adica 4 miliarde de dolari pentru Franta, in timp ce guvernul bolsevic nu are de gand sa onoreze datoriile contractate in epoca tarista, esentiale pentru piata financiara franceza faimoasele imprumuturi ruse in paralele, solutia de a pune Germania sa plateasca despagubiri de razboi se dovedeste repede a fi iluzorie.Recurgerea la un imprumut national inca substantial, in ciuda saracirii generale, ramane in aceste conditii cel mai bun mijloc de finantare a reconstructiei si cresterii, insa comporta limite si riscuri. Limite, pentru ca a fost deja utilizat insistent in timpul razboiului, cand depunatorii francezi au subscris din abundenta la Bonurile Apararii nationale emise, impozitele neacoperind atunci decat 16 din totalul cheltuielilor publice recurgerea sistematica la imprumuturi a avut drept rezultat acumularea unei datorii publice interne de 154 miliarde de franci, adica de cinci ori suma datoriei externe rambursarile grevand deja puternic un buget care in plus trebuie sa asigure pensiile celor 2,5 milioane de victime de razboi invalizi, orfani, vaduve de razboi. Riscuri, pentru ca excesul datoriilor pe termen scurt jumatate din datoria interna pune statul in primejdia unei crize financiare majore, in situatia in care detinatorii de Bonuri de Tezaur nu accepta reinnoirea creantelor lor ajunse la scadenta si cer rambursarea.CRIZA MONETARA SI FRANCUL POINCAREFranta traverseaza o lunga criza financiara si monetara care ref1ecta pana la mijlocul anilor 20 atat saracirea tarii cat si amputarea fortelor sale productive si profunzimea deficitului public. Greutatile razboiului au dus la slabirea francului fata de puternicele monede anglo-saxone dolarul si lira sterlina, care au beneficiat de o gestionare mai riguroasa decat in Franta, mai ales in materie fiscala cursul dolarului urca la 11 franci in 1919 fata de 5 franci in 1914, iar cel al lirei la 42 de franci, fata de 25 de franci inainte de razboi. Cum in Franta deficitul public se perpetueaza, iar cresterea preturilor este puternica mai putin in perioada crizei deflationiste din 1921-1922, francul devine o moneda fragila pe care mai multe puseuri speculative o vor pune in pericol..- Primul atac are loc in 1924, odata cu chestiunea ocuparii Ruhr-ului bancile anglo-saxone determina scaderea cursului francului pentru a constrange guvernul Poincare sa evacueze teritoriul german si sa accepte o revizuire a reparatiilor planul Daes.- A doua, in 1926, este provocata de temerile pe care le genereaza in randul detinatorilor de capital politic a Cartelului stangii si mai ales proiectul socialist de impozit pe capital. In iulie 1926 situatia francului devine asa de critica, incat se impun energice masuri de redresare.Intoarcerea lui Raymond Poincare la guvernare, in toiul crizei, este suficienta pentru a restabili increderea si a deturna tendintele speculative in favoarea francului. Mai multe masuri de ordin tehnic duc la consolidarea acestui nou climat consolidarea datoriei publice, echilibrul bugetar obtinut incepand din 1927 prin sporirea impozitelor indirecte in timp ce Germania varsa cotele sale anuale conform planului Daes. Poincare poate atunci sa treaca la stabilizarea cursului francului in cadrul lui Gold Exchange Standard, pe 25 iunie 1928 este un franc devalorizat cu 80 fata de valoarea sa din 1924, francul de patru parale o para sou 5 centime, definit de o cantitate de 65,5 miligrame de aur.MANIFESTARILE PROSPERITATII. 0 INDUSTRIE DINAMICAParticiparea Frantei la miscarea generala de prosperitate a anilor 20 rezida in mod esential in forta dezvoltarii sale industriale. Amorsata de o reconstructie activa, care permite in 1923 atingerea nivelului lui 1913, cresterea productiei industriale atinge rata medie anuala record de 9,5 intre 1921 si 1929 ritm care multiplica productia de 2,5 ori in 10 ani. Acest elan remarcabil este insotit de o modernizare a sectorului productiv national. Noile sectoare pilot electricitatea, aluminiul, chimia, constructia de automobile sunt cele care cunosc cele mai ridicate ritmuri de crestere. Ele asigura dezvoltarea regiunilor industriale ale Rh6ne-ului si Alpilor, in jurul oraselor Lyon si Grenoble, consolidand forta aglomerarii urbane pariziene iar bazinele miniere din Nord-Pas-de-Calais si din Lorena isi mentin importanta prin dinamismul siderurgiei.Noile tehnici de productie sunt adoptate in ramurile moderne, mai ales in constructia de automobile, unde se inmultesc benzile de montaj. Pasionat al inovatiilor tehnice, Andre Citroen rationalizeaza munca in uzina sa de la Jarel care va produce 500 vehicule pe zi in 1927 el se va orienta si spre realizarea de modele mai ieftine, accesibile noii clientele din clasele de mijloc, pe care incearca sa o castige printr-o publicitate zgomotoasa.Consolidarea pozitiilor marelui capitalism francez insoteste modernizarea industriala. Efortul de investitie absoarbe o cincime din venitul national anual el este insotit de o centralizare crescanda a capitalului in favoarea marilor intreprinderi dinamice angajate intr-o strategie activa de concentrare economica si financiara. Peugeot, Renault si Citroen in ramura automobilului, Pechiney si Ugine in aluminiu, Saint-Gobain si Kuhlmann in chimie, asigura in jur de trei patrimi din productie in domeniul lor de activitate. Carteluri se constituie in siderurgie, minerit, chimie. Societati ca Saint-Gobain, Air liquide, Thomson, constituie nucleul gruparilor ce prolifereaza in toate directiile. Toate ace...
Download