...ista o microimbatranire paralela sincronica, la nivel intracelular, datorita conditiilor generale ale imbatranirii. Dar, daca diferitele retele celulare au rate diferite de imbatranire, au traiectorii diferite ale imbatranirii, unele retele celulare vor imbatrani mai repede decat altele si din cauza conexiunilor si dependentelor dintre retelele celulare, aceasta va influentacontribui la imbatranirea intrinseca a celorlalte sisteme celulare. Pentru instantiere, sufera multe miscroschimbari cu caracter senescent care au printre alte consecinte deasemenea o diminuare vitezei de transmisie a semnalului electric si a vitezei de raspuns. Adica, unele microschimbari la nivel celular pot emerge intr-o diminuare a unor paramentri functionali. Aceaste diminuari functionale sincronice emerg in anumite diminuari la nivelul marilor capacitati cognitive si de control ale sistemului neuronal. Dar, aceasta nu este suficient pentru o explicatie completa a imbatranirii, deoarece in additie la inducerii generali ai imbatranirii, imbatranirea altor sisteme respirator, circulator, imunitar, hormonal etc. contribuie deasemenea la imbatranirea sistemului neuronal. Astfel, o insuficienta cantitate de glucoza, oxigen etc. poate modula rata mortii neuronale. Adica, aceste schimbari datorita altor sisteme moduleaza unii parametri ai sistemului neuronal ca un intreg. De aceea, aditional microschimbarilor fundamentale comune de la nivelul celular, dependentele dintre sistemele celulare cresc imbatranirea la nivelul fiecarui sistem particular. Pentru instantiere, cunoscand influenta unor hormoni ex., estrogeni sau testosteron asupra cognitiei memoriei, imbatranirea sistemului hormonal, prin diminuarea productiei lui, va contribui deasemenea la imbatranirea memoriei. Dar, pot fi influente top-don in imbatranire. 5.Continuturi explicative abstracte despre imbatranireCe este imbatranirea La nivelul comportamental este o schimbare negativa. Adica, implica diminuarea capacitatilor sau performantelor capacitatilor organismului. Aceasta diminuare reprezinta un efect complex. Imbatranirea emerge partial din microschimbari generale si partial datorita interdependentei dintre subsistemele organismului. Pentru instantiere, un mod de viata neantelept poate promova indirect imbatranirea. Adica, exista o cauzalitate sau dependentabidirectionalain imbatranire, desi forma majora a directiei cauzalitatii in imbatranire parea sa fie botom-up. Exista, deasemenea, o interdependenta intre diferitele subsisteme tisulare ale organismului. Si aceasta poate promovacontribui la imbatranirea unor subsisteme tisulare, cand alte subsisteme de care ele depind partial sufera anumite schimbari rele din punct de vedere structural, cantitativ, calitativ. De exemplu, sistemul neuronal are o nevoie de osuficienta cantitate de glucoza si oxigen, depinzand, deaceea, intr-o anumita masura de sistemeledigestiv, respiratoriu, si sanguin. Deaceea exista atat o serialitate cat si o paralelitate in imbatranire. Paralelitatea este datorita senescentei celulare sincronice. Serialitatea se datoreaza dependentelor care exista intre anumite sisteme tisulare. Exista p dependenta intre alimentatie, digestie, metabolism, circulatie sanguina, respiratie, imunitate, cognitie, sicontrolulneuronal inconstient.Imbatranirea nu este o moarte inceata. Ea nu progreseaza analog cu scurgerea boabelor de nisip intr-o clepsidra. Sigur, celulele care compun organismul pot fi comparate cu boabele de nisip. Si, intr-adevar, imbatranirea este deasemenea si datorita pierderilor celulare. Putem gandi abstract organismul ca un intreg compus din multe parti. Cei mai mici subintregi ai organismului uman par a fi celulele. Finalitatea care o reprezinta moartea nu este identica cu moartea ultimei celule a organismului. Se pare ca schimbarile calitative si cantitative sunt cauzele fundamentale ale imbatranirii, dar acestea pot sa nu fie primele cauze ale imbatranirii. Pentru ilustrare, destructia sistemului muscular poate fi modulata de o supractivitate comandata sistemul nervos constient. Este clar ca, arhitectura vietii atat la nivelul organismului complex cat si la nivelul unicelular nu este proprie vietii infinite. Toate partile subcelulare sufera schimbari in imbatranire. Dar, toate acestea sunt facute posibile intr-o mare masura de vulnerabilitatea unor structuri fundamentale. Puterea manipularii imbatranirii implica puterea mentinerii sau reantoarcerii starii intregului organism la acei parametri care sunt caracteristici tineretii. Si, aceasta presupune puterea manipularii unor evenimente fundamentale ca leziunile rupturi chimice, incrucisarile intermoleculare, placile neurite, pierderile capetelor telomerice si unele dezechilibre. Idea mea fundamentala este ca, imbatranirea umana nu poate fi eradicata fara puterea mentinerii stabilizarii sau reantoarcerii celulelor la anumiti parametri cantitativi si calitativi optimi si, aceasta nu se poate realiza fara manipularea evenimentelor-cauze originare fundamentale. Noi incepem sa intelegem intr-o anumita masura sensul fundamental al imbatraniriieste o diminuare crescatoare a capacitatilor si performantelor comportale ce emerge din multiple schimbari negative pierderi, leziuni,microrupturi, deformari structurale incalcituri, impuritati structurale, sedimentari, legaturi rele, dezechilibre compozitionale etc. o succesiune de schimbari diminutive functionaleglobale care emerg prin multiple subschimbari.Dar, acum este nevoie de o actiune stiintifica importanta in sensul manipularii acestor fenotipuri fundamentale. Aceste fenotipuri difera in functie de diferite apartenente tisulare. Adica, fiecare fenotip trebuie studiat in particular. Manipularea unui fenotip fundamental reclama cunoasterea originii lui si a conditiilor sub care el devine real. Este o mare nevoie de un ajutor venind din partea chimiei,tehnologiei, si a mintilor inovative, in acest sens. Este o mare nevoie de o putere de control a cauzelor si a conditiilor originare ale imbatranirii. Stiinta intelegerii imbatranirii progreseaza continuu, dar stiinta controlului imbatranirii trebuie dezvoltata si ghidata intr-un sens ultraimportant inspre diminuarea onto-logicii necesitatii mortii si imbatranirii. Speranta fundamentala a inteligentei este ca imbatranirea nu este absolut necesara. 6.CONSIDERATII FINALE...De la inceputul biotimpului, a fost un razboi intre viata si moarte. Din acest razboi, viata n-a putut supravietui, indiferent cat de puternica sisau inteligenta deceptiv a fost altfel decat prin reproducere. Astfel, a emers dogma mortii prin imbatranire. Razboiul inca continua. Si va continua pana cand si indivizii umani vor invinge. Cel mai puternic servant al mortii este imbatranirea. Imbatranire a a ucis si ucide copii, fratii, parintii, si prietenii nostrii. Imbatranirea ne conduce, in final, sa ne inchine mortii. Pot exista conflicte internationale orientate spre castiguri temporale finite. Oamenii se ucid reciproc fara sa vada inamicul lor ...
Download