...na sa ajunga intr-un loc si sa se intoarca. Reprezinta de asemenea baza anului lumina distanta parcursa de lumina intr-un an, o unitate folosita la masurarea unor distante astronomice foarte mari. La o scara mai redusa, valoarea vitezei luminii permite o determinare foarte precisa a distantelor iar metrul este definit la ora actuala ca lungimea drumului parcurs de lumina intr-o fractiune de 1299.792.458 dintr-o secunda. Importanta progresului stiintificIncercarile de masurare a vitezei luminii au avut un rol important in stabilirea unor teorii stiintifice din trei motive.Sfarsitul Teoriei CorpusculareViteza luminii in aer si apa a fost pentru prima data masurata la mijlocul secolului XIX de catre fizicienii francezi Jean Foucault si Armand Fizeau. Acest lucru a dus la o respingere a teoriei corpusculare a luminii propusa de Isaac Neton. Neton sugerase ca un corp luminos emite un curent de particule care calatoresc in linie dreapta prin eter un mediu despre care se credea la acea vreme ca ocupa intregul spatiu. Dar faptul ca lumina se deplasa mai incet in apa nu putea fi explicat decat prin teoria ondulatorie a luminii si nu prin cea stabilita de Neton.Originea electromagnetica a luminiiLa mijlocul secolului XIX James Clerk Maxell a demonstrat teoretic ca undele electromagnetice calatoresc cu o viteza egala cu cea a luminii, ceea ce l-a condus la concluzia ca lumina este o parte a spectrului electromagnetic.Rolul in relativitateDe mare importanta este poate rolul vitezei luminii in teoria relativitatii a lui Albert Einstein. Aceasta stabileste viteza luminii in vid ca cea mai mare viteza posibila in natura si spune ca viteza luminii fata de observatori diferiti este aceeasi. Viteza luminii, c, este o constanta absoluta - constanta universala in ecuatia stabilita de Einstein, Emc2, care stabileste ca masa si energia sunt echivalente.Paradoxul constantei vitezei luminii a creat o mare problema pentru fizica, problema pe care fizicianul american de origine germana, Albert Einstein, a rezolvat-o in cele din urma in 1905. Einstein sugera ca teoriile fizice nu ar trebui sa depinda de starea de miscare a observatorului. In schimb el spunea ca viteza luminii trebuia sa ramana constanta, si restul fizicii trebuia sa se schimbe pentru a respecta acest lucru. Aceasta teorie speciala a relativitatii a prezis multe consecinte fizice neasteptate, dintre care toate au fost de atunci observate in natura.Masurarea vitezei luminiiAu existat numeroase incercari de masurare a vitezei luminii.Metoda lui GalileoIn secolul XVI astronomul italian Galileo Galilei a realizat probabil prima incercare de masurare a vitezei luminii. Experienta lui Galilei consta in urmatoarele doi observatori, asezati la o distanta mare unul de celalalt, au fiecare cate un felinar care poate fi obturat. Observatorul A deschide felinarul dupa un anumit interval de timp lumina ajunge pana la observatorul B, care in acelasi moment deschide felinarul sau dupa catava vreme acest semnal ajunge pana in A, care poate in felul acesta sa masoare timpul a care s-a scurs din momentul trimiterii semnalului pana in momentul intoarcerii sale. Admitand ca observatorul reactioneaza la semnal instantaneu si ca lumina are aceeasi viteza de propagare dupa directiile AB si BA, obtinem ca drumul ABBA2D e strabatut de lumina in timpul a, adica c2D a. Cea de-a doua ipoteza facuta poate fi considerata foarte verosimila. Teoria moderna a relativitatii o ridica chiar la rangul de principiu. Ipoteza legata de posibilitatea reactionarii instantanee la semnal nu corespunde insa realitatii si de aceea, data fiind viteza uriasa de propagare a luminii, incercarea lui Galilei nu a dus la nici un fel de rezultat de fapt nu s-a masurat timpul de propagare a semnalului luminos, ci timpul cheltuit de observator pentru a putea reactiona. Situatia poate fi imbunatatita daca observatorul B se inlocuieste printr-o oglinda care reflecta lumina, inlaturandu-se astfel erorile intro...
Download