...0000isbat33333slascapsp33333rin22222ii2001-07-16ma
i mult...POZITIA SIGHISOAREIMunicipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, in Podisul Tarnavelor zona raului Tarnava Mare si se intinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km de la izvoarele raului in zona de varsare a paraului Saes.Din punct de vedere matematic, Sighisoara este situata intre urmatoarele coordonate 244640, longitudine estica si 461238, latitudine nordica. Sighisoara este al doilea oras ca marime si importanta istorica, economica, politica, geografica din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand in subordine administrativa sase localitati componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor si un sat Hetiur. Municipiul beneficiaza de o avantajoasa pozitie geografica, in partea centrala a tarii, pe traseul unor insemnate artere de comunicatii feroviare magistrala Bucuresti - Brasov - Teius, cu derivatii spre Arad si Cluj Oradea si rutiere DN Brasov Targu Mures, care este in acelati timp un tronson din drumul european E60, DN Sibiu Sighisoara. Datorita acestei pozitii, distantele pana la principalele localitati de interes economic, administrativ, cultural si turistic nu sunt prea mari 297 km pana la Bucuresti, 120 km la Brasov, 156 km pana la Cluj Napoca, 90 km Sibiu, 54 km -Targu Mures. Sub raport topografic, Sighisoara este asezat intr-un punct al Vaii Tarnavei Mari unde aceasta prezinta o ingustare cu aspect de defileu taiat intr-un sistem de terase, de diferite nivele, modelate in substraturi dure de gresii pontiene. Aceasta micro-morfologie ii confera orasului Sighisoara un rol de pozitie cheie in culoarul raului Tarnava Mare, rol manifestat si in trecutul istoric al localitatii. Municipiul coboara din Dealul Cetatii 425 m, deal incoronat de cetatea medievala si intins dinspre NV spre SE, in mijlocul unei imens amfiteatru natural, marginit la N de Dealul Stejaris 524 m si Hula Danesului, la S de Lunca Postei care urca spre Dealul de Mijloc 511 - 603 m, iar spre E de Dealul Bradet 524 m. Diferenta de inaltime este de 110 m, astfel ca Dealul Cetatii domina intreaga vale din amonte a Tarnavei Mari, altitudinea maxima fiind de 430 de m la S, iar cea minima de 350 m in V. Incadrata in bazinul depresionar al Transilvaniei, zona si-a inceput evolutia odata cu orogeneza alpina, cand masivele cristaline s-au scufundat la adancimi mari, fiind reacoperite cu strate groase de sedimente. Ridicarea zonei nord-vestice a depresiunii, urmata de eruptiile vulcanice neogene de pe latura estica a unitatii, au permis depunerea unei cuverturi de sare si bogate formatiuni lacustre nisipuri si argile. Masa principala a sedimentelor ce umplu Bazinul Transilvaniei o formeaza depozitele neogene, care au rol important in alcatuirea zacamantului de gaz metan. Pe baza forajului executat la sonda de exploatare de la Hetiur a fost stabilita urmatoarea stratigrafie un prim orizont de nisipuri care apartin pontianului avand grosimea de 120 m, sub nisipuri, un complex de marne pontiene cu intercalatii de marne alburii calcaroase, care contIn Congeria Banatica, Limnocardium si Ostracode, orizontul avand grosimea de 115-220 m, urmeaza in adancime, la 425 m, orizontul de marne nisipoase. DIn punct de vedere micro-paleontologic, de la suprafata pana la adancimea de 115 m, depozitele apartin Pontianului, 115-425 m, Pliocenului inferior, 425-1300 m, Sarmatianului, la adancimea de 1300-1780 m, s-au intalnit forme bugloviene, iar la 2200 m Badenianul nu a fost atins foraj executat in anul 1930. Sedimentele neogene, care intra in compozitia Bazinului Transilvaniei, se caracterizeaza printr-o uniformitate si monotonie petrografica. Aceste sedimente apartin Miocenului si Pliocenului. Sarmatianul este constituit din marne vinete-cenusii, cu intercalatii de nisipuri, uneori slab cimentate, care depasesc 10 m grosime. Sarmatianul, este acoperit la suprafata, cu formatiuni mai tinere. Pe vaile Daii si Saesului s-a gasit o fauna sarmatiana. Pliocenul este reprezentat printr-un complex de marne medii pontiene, raspandit destul de frecvent la Hetiur orizontul are grosimea de 35 m, pe versantul drept al Tarnavei Mari la Boiu, pe Dealul din Mijloc la Angofa si pe Dealul Ciuhii. Complexul marnelor medii pontiene din Bazinul Transilvaniei reprezinta sedimentele depuse concomitent sub acelasi facies, fiind raspandit pe o mare suprafata a Bazinului, care contine intercalatii de nisipuri fine sau grosiere marne nisipoase. Straturile pontiene prezinta intercalatii ale materiilor eruptive, reprezentate Prin tufuri vulcanice andezitice, raspandite destul de frecvent in jurul Sighisoarei. In estul Sighisoarei se remarca conglomeratele pontiene, care s-au format pe seama pietrisurilor, torentelor, precum si din bulgari mai mari si mici de marna si argili, imprastiate in nisipul plajelor. Stratigrafia zonei poate fi observati in deschiderile naturale de pe versantul drept al Tarnavei Mari si antropice din Dealul Cetatii. Din punct de vedere tectonic, neogenul este cutat, straturile suferind dislocari insemnate, care le-au incretit in anticlinale si sinclinale, cele dintai fiind usor boltite si latite, cum este cazul anticlinalului Sighisoara - Nades, in timp ce sinclinalul Jacul - Albesti este ingustat. Cutarile neogene au dat nastere domurilor gazifere, intre acestea remarcandu-se domurile Filitelnic si Nades. Grosimea mare a depozitelor, neogene, de peste 5000 de m, din care Sarmatianul ocupa un insemnat procentaj si aspectele lor de facies presupun, pentru intreaga perioada a umplerii Bazinului, o usoara dar continua miscare de subsidenta. Formatiunile pliocene panoniene sunt reprezentate prin Meotian si Pontian, se pare ca in Dacian, procesul de sedimentare al vechiului lac era terminat. La inceputul Cuaternarului, intregul Bazin al Transilvaniei a fost inaltat, odata cu Spatiul Carpatic, iar reteaua hidrografica s-a adancit concomitent cu ridicarea generala si fragmentarea platformei, care s-a transformat intr-o regiune deluroasa. Zona studiata se incadreaza Podisului Tarnavelor, care se caracterizeaza printr-un relief colinar-deluros, vai insotite de terase si lunci. Actuala infatisare a reliefului, de podis puternic, fragmentat, de vai culoare cu interfluvii care se mentin in general in jur de 500 550 m si numai in mod exceptional ajung la valori de circa 700 m Padurea Dumbrava, 642 m, iar altitudinea maxima se inregistreaza in Dealul Ciuhii, 692 m, alunecari de teren si o puternica eroziune torentiala, este consecinta evolutiei relativ recente in argile si marne, cu unele intercalatii de gresii helvetiene. Orizonturile superioare de gresii pun in evidenta forme structurale si pastreaza mai fidel nivelurile de eroziune de pe interfluvii, incetinind in acelasi timp si procesele de modelare a versantilor. Relieful din zona Sighisoarei, parte din vechea platforma a Marii Panonice, existenta cu sute de milenii in urma, este taiat in terase de curg...
Download