...e disparitie, caracteristice populatiei autohtonecojeni. In cazurile tipurilor de curti cu un plan mai ordonat, curti duble, in satele de la balta ca si in foarte multe din cele de pe valea inferioara a Ialomitei, cercetand terminologia casei si a constructiilor anexe, ajungem la aceeasi constatare, valabila si pentru alte zone etnografice romanesti,si anume ca pentru partea locuita de om si fiind in serviciul agriculturii se intrebuinteaza termeni de origine latinapoarta, casa, curtetermen de definire a intregii gospodarii ialomitene, arie, iar pentru partea gospodariei, care este destinata cresterii animalelor se folosesc termeni de origine slavaobor, grajd, cosar, curnic.Si in acest caz se dovedeste ca populatia bastinasa, straromaneasca, cand a luat contact cu slavii, practica agricultura, in timp ce populatia slava, cu care a convietuit o vremeasimiland-o, in cele din urma, a fost nu doar cultivatoare de plante, ci si crescatoare de animale. Factorii geografici si climatici, cei istorico-sociali si-au pus amprenta asupra locu-intei din Baragan, creind un program arhitectural cu specific distinct. Casa traditionala din Baragan pare ca se asterne la sol, acoperisul are intotdeauna patru ape, cu pantele lineo podoaba ca atare a constructiei,care prezinta binecunoscutul avantaj al crearii unui spatiu izolator termic si, in multe cazuri, al unui spatiu de depozitare. Invelitorile pot fi din a stufin special in satele din apropierea baltilor, lacurilor, material care prezinta a-vantaje indiscutabilestuful bine batutsimplu sau insolzit rezista pana la 40 de ani, vara pastreaza racoare, iar iarna caldurasi, nota bene, faptul ca acest material este u-sor inflamabil, nu poate constitui totusi, un factor decisiv, pentru ca el sa fie abando-nat b paiemai putin, si folosite in special la constructiile anexe c tablacare, completata cu discrete elemente de feronerie si tinichigerie capata valori es-tetice remarcabiled tiglaprodus chiar in zona, odinioara, la fabrica Hagianoff din Urzicenie olanele. Mentionam ca dintre toate aceste materiale folosite la invelitori, tabla a avut - si are inca - cea mai mare raspandire. Mai putin si mai aproape de zilele noastre, s-a folosit tigla. Locuitorii din campie - ei insisi, de cele mai multe ori, si mesterii propriilor lor constructii - au stiut sa foloseasca judicios materialele de constructie din zona nuiele impletite, paiantacadru de furci cu panouri din nuiele sau stacheti imbulgariti cu a-mestec de paie, pamant, pleava si balegar, tule - chirpici, caramida arsa si chiar bir-ghii masive. Un interes aparte il prezinta si curnicile, mici cotete de gaini, de forma conica, cons-truite din lut si paie, materiale care acopera un schelet de bete din floarea soare-lui. Tot pentru pasari se construiesc in tehnica gardului sau a paiantei si un fel de turnuri, la 2-3m.de pamant, cuprinzand 2-3 etaje. Recoltele se adaposteau in porumbare sau magazii de cereale, care difereau prin dimensiuni, de la o gospodarie la alta, desigur in funcie de starea sociala a proprietarilor. Dintre toate acareturile taranesti, magaziile de cereale se disting prin functionalitate si tehnica de constructie imbinari de barne in tincuri si cep, prin grija cu care au fost realizate. Din acest punct de vedere magaziile cu mai multe ochiuri pentru cereale, cu fanarie,rampa de descarcare si sopron pentru atelaje, constituie exemplul care se detaseaza in seria acareturilor traditionale. Bisericile de lemn mostenite se identifica a fi la randul lor reconstituiri fidele ale unor modele anterioare, pastrand pretutindeni aceleasi proportii si detalii decorative de straveche origine. In ciuda incendiilor care le-au mistuit a degradarilor in timp si a prefacerilor suferite, dar si a mutarilor de la un loc la altuln.n. asemenea biserici calatoare intalnindu-se si pe valea Ialomitei,la Crasanii de Jos si Crasanii de Sus, astazi suntem inca in masura sa reconstituim cadrul artistic cultivat in acest domeniu, obiceiurile, idealurile morale si spirituale ale satelor de demult, animate de lupta pentru independenta nationala si dreptate sociala. Amintim, in seria monumentelor de cult construite din lemn, pe cele din gardin satul Retezatu se pastreaza un asemenea exemplar datand din 1810 si pe cele din virghiide la Poiana si Dridu-Snagov, ambele restaurate de Muzeul judetean Ialomita. Cu totul remarcabila este categoria de obiecte cu functiune exclusiv de ceremonial batista de plosca sau de ginerica, cioltaretesaturi frumos decorate, folosite pentru cai cu prilejul nuntii, primele fiind cu motive cusute, celelalte alese scorteste, fete de clapa, trambe, pominete acestea din urma fiind intrebuintate la inmormantare. Din seria tesaturilor, o categorie deosebita de obiecte este reprezentata de stergare. Acestea pot indeplini, succesiv, diferite functii de ceremonial, decorative, de port folosite, candva, la gateala capului si, prin depreciere, chiar de uz. In contextul tesaturilor coparticipante la schema decorativa a interiorului taranesc din regiunea culturala in discutie, scoarta constituie piesa cea mai valoroasa, cu cele mai multe sugestii pentru valorificarile contemporane, si ca atare vom starui indeosebi pe prezentarea acestora. De forma dreptunghiulara, scoarta acoperea aproape complet peretele din crivat al casei mari din locuinta taraneasca. Nu este deloc o intamplare ci, din intreg repertoriul obiceiurilor calendaristice din Ialomita, caloianulreprezentand la origine un rit care imagineaza moartea zeului vegetatiei s-a pastrat in primul rand, ziua de caloian fiind bine reprezentata la o populatie, care, de-a lungul veacurilor, a avut ca principala activitate economica - agricultura. Foarte raspandit in Muntenia, Oltenia si Dobrogea, ajungand in nord pana-n Bucovina, insotit de obicei, in a treia zi, de paparude, caloianul coincide in calendarul agrar cu incheierea primei faze din viata culturilor terminarea semanatului de primavara si cu inceputul unei alte faze, aceea a cresterii lor. Cercetarile materialelor legate de acest obicei duc la concluzia ca el reprezinta una din numeroasele manifestari folclorice de la Dunarea de Jos legate de schimbarea mersului vremiiscaloitaTrup de coconita,Du-te-n cer si cereSi cere cheiteleSa descui portiteleCa de cand n-a mai plouatTot pamantul s-a uscat si provocarea, pe aceasta cale, a rodniciei campului. Din acest punct de vedere,unele dintre variantele Caloianului, raspandite in zona de care ne ocupam, sunt identice cu cele bulgarestighermenciuk, altele insa nu se intalnesc nici la bulgari si nici la alte popoare. Semnificative pentru vechimea civilizatiei agricole a populatiei din aceasta regiune sunt obiceiurile din seara de lasat de sec. Focurile din seara de ulalie, dihonita, aveau un rost apotropaic, de a pregati gospodarii sa intre curati in muncile de primavara in ceea ce priveste adunarea finilor la nasi si petrecerile intre rude, acestea amintesc de florariile romane. 24Caa BCJ...
Download