...eglijat. Se mergea pe principiul ca turistul este stapan si trebuie sa i se satisfaca orice cerinta. Cine plateste trebuie sa aiba ceea ce doreste era lozinca proprietarilor de firme turistice, care au reusit sa o impuna tuturor angajatilor, determinandu-i sa acorde acelasi interes pentru orice turist, indiferent de conditie sociala, varsta, sex sau nationalitate. Singurul lucru important era suma platita de client, care hotara si nivelul serviciilor. Pentru aceasi suma, aceleasi servicii, fara nici o discriminare. Personalul angajat in hoteluri, in anexele turistice, in transport si pe posturi de ghizi a fost selectionat sever, pe baze strict profesionale, pentru a fi capabil sa satisfaca exigentele specifice muncii cu publicul. Marile firme turistice au si instituit scoli de calificare pentru insusirea unor specialitati turistice, cum sunt ghizi turtistici, soferi, chelneri si bineinteles bucatari.Multe hoteluri erau asezate in zone cu izvoare termale, captate si folosite atat pentru tratament, dar si pentru refacere si relaxare. Iar Japonia, ca tara vulcanica, este impanzita cu asemenea izvoare, exploatate inteligent in toate sezoanele, pe baza unei largi publicitati, care evidentiaza binefacerile proprietatile fiecarui izvor in parte. Un autobuz pentru turism este intotdeauna dotat cu un sistem de radioamplificare pentru stiri si muzica, dar si pentru a permite ghidului sa dialogheze cu turistii sau turistilor sa-si demonstreze calitatile vocale. Tot in autobuz mai exista si un televizor, un aparat video si un set de casete cu filme, care sa ajute pe ghid sa-i distreze pe turisti in momentele plicticoase ale calatoriei. Totdeauna, autobuzul de turism este aprovizionat cu lazi frigorifice continand gustari, sucuri de fructe, cafea si bere, care pot fi oferite turistilor, bineinteles, contra plata.Ghizii turistici in general fete tinere sub 30 de ani poarta intotdeauna uniforma firmei ei poseda un set de palarioare de soare, gratuite si stegulete de aceasi culoare pe care le dau turistilor din grupul pe care-l au in grija sa le poarte pe timpul deplasarilor in punctele vizitate. La sfarsitul unei zile de activitate turistica, cand revin la hotel, turistii, dupa baia traditionala, imbraca yukata. La activitatile de seara, la restaurant, in salile de petreceri sau la bar, toata lumea -barbati, femei, copii- poarta yukata si dispar toate deosebirile. Se creeaza atmosfera necesara destinderii si odihnei. De cele mai multe ori, in cursul serii se organizeaza petreceri in stil japonez, cu mancaruri traditionale, cu sake, geishe, muzica si dans, si bineinteles, cu karaoke.In jurul tuturor obiectivelor turitice, ca muzee, temple, cetati, locuri istorice, vulcani stinsi sau activi, se dezvoltasera zone de mici pravalii, standuri, chioscuri, tarabe cu tot felul de suveniruri, ilustrate, umbrele, gustari, sucuri, cafea, ceai si tigari, si tot ceea ce putea interesa pe turist. O intreaga industrie a fost creata pentru producerea de suveniruri respectandu-se specificul locurilor, revelandu-se importanta istorica sau culturala, obiceiurile si traditiile ei si, bineinteles, artizanatul local. La nivelul intregii tari, un mare numar de oameni erau ocupati in aceasta industrie si in reteaua de comercializare din jurul obiectivelor turistice. Era o cale eficienta de combatere a somajului si de rotunjire a veniturilor unei parti din populatie.Pentru promovarea turismului si popularizarea obiectivelor de interes turistic, initiativele nu aveau limite. Se propuneau excursii in grup pentru a petrece cateva zile in stil japonez, pentru a participa la festivaluri religioase si folclorice, pentru a observa frumusetea naturii, bai termale, unii vulcani activi, a vizita unele locuri istorice.Pe langa initiativa privata, un rol important in promovarea turismului il au organele de conducere locale, la nivelul orasului. Deputatii locali, primarii si guvernatorii se implicau direct in sprijinirea initiativelor particulare, incurajand orice actiune care contribuia la promovarea turismului. Iata o mostra de initiativa O insulita japoneza, Yoron, situata in largul oceanului la circa 560 km. sud de Kagoshima Kyushu din dorinta de a atrage pe turistii japonezi, s-a declarat independenta, a devenit regat si si-a ales un rege. Numele noului stat era Regatul florilor si coralilor din Yoron, s-a fixat un steag si s-a declarat ca limba oficiala dialectul local. O caracteristica a turismului japonez o reprezinta contrastul intre baza moderna a turismului si slaba prezenta a turistilor straini in Japonia. Cei mai multi turisti straini sunt americani, insa si acestia erau putini in comparatie cu marele potential turistic al gazdelor. Cauzele acestei situatii erau doua. In primul rand distanta relativ mare intre Japonia si tarile care ar putea furniza clienti, cum sunt S.U.A, Canada sau Europa de Vest. Tarile mai apropiate sunt sarace, si nu-si pot permite sa incurajeze turismul in Japonia. In al doilea rand, si ceea ce este mai important, costul mare al vietii in Japonia, care greveaza asupra buzunarului turistului si-l determina sa prefere alte maleaguri, unde cheltuielile proprii sunt mai reduse. Japonezii insa insista. Ei au toate conditiile materiale si organizatorice pentru satisfacerea celor mai rafinate gusturi, pentru captarea interesului turistilor, pentru satisfacerea tuturor exigentelor. AULA MARELUI BUDDHAUna dintre atractiile pe care conteaza turismul nipon este Aula Marelui Buddha din Templul Todaiji, in care se afla o gigantica statuie a lui Buddha ce binecuvanteaza cu mana sa, ridicata, toti credinciosii ce vin sa o vada. Aula Marelui Buddha este cea mai mare constructie de lemn din lume, cantarind sute de tone. Ea a fost arsa din temelii si reconstruita de multe ori, iar azi masoara 58 de metri lungime, 51 de metri latime si o inaltime de 49 de metri doua treimi din dimensiunea sa originala. Aula a fost construita in secolul al VIII-lea de Imparatul Shomu pentru a adaposti cea mai mare statuie de bronz din lume Buddha - una din cele mai faimoase elemente vizuale ale Japoniei. Buddha este asezat pe un piedestal de 21 de metri format din 56 petale de lotus din bronz, fiecare masurand 10 metri inaltime. Chipul este lung de 4,9 metri si lat de 3 metri. Mana dreapta a lui Buddha este ridicata cu palma orientata in exterior intr-un gest de binecuvantare care simbolizeaza linistea spiritului transmisa celor din jur. Iar postura mainii stangi semnifica implinirea dorintelor. In jurul capului se afla o aureola de lemn, aurita, pe care sunt reprezentate cele 16 incarnari ale lui Buddha si in spatele lui doua statiu ale miloasei zeite Kannon si ale Zeului Norocului. In interiorul Aulei exista un remarcabil sistem de aer conditionat. Din acest motiv, paravanele, matasurile si obiectele delicate de hartie au reusit sa supravietuiasca vreme de XI secole trezoreria templului ar putea fi cel mai vechi muzeu din lume. Templul Todaiji este templul principal al sectei japonezi budiste K...
Download