...nternationala. Incheierea pactului dualist austro-ungar in aceasta perioada 1865-1867 tentativa a Casei de Habusburg de salvare a imperiului, in urma succesivelor infrangeri diplomatice si militare ultima in. razboiul cu Prusia din 1866 a avut drept consecinta directa anexarea Marelui Principat al Transilvaniei la regatul ungar, act prin care pentru prima oara ii era abrogata complet autonomia seculara. Incheiat impotriva vointei majoritatii absolute a populatiei transilvane, a romanilor, pactul a produs o reactie energica imediata a acestora, ca si din partea celor din statul unificat la 1859, concretizata in numeroase actiuni politice de protest. In cadrul acestor manifestari s-a exprimat cu claritate aspiratia si hotararea fortelor patriotice romanesti de a crea o Romanie unita si libera, fundata pe justitie si moralitate, fara de care arata George Baritiu, lider al Partidei nationale transilvanene nu poate fi vorba de natiune si nationalitate romaneasca. Deceniul premergator razboiului de independenta din 1877-1878 a fost marcat pe plan politico-militar de ascensiunea Prusiei si fondarea Reich-ului german in 1871, devenit principala putere de pe, continentul european in urma victoriei repurtate in conflictul armat cu Franta din 1870-1871. Este o perioada in care, dupa decenii de profunda stagnare in arta militara europeana, de regres in conducerea si intrebuintarea trupelor pe campul de operatii militare, se inregistreaza un salt spectaculos in acest domeniu prin rezultatele obtinute de statul si armata prusiana, datorat unor acumulari in timp sub imperiul unei gandiri avand la baza unitatea doctrinei promovata de Academia militara din Berlin si corpul de stat-major prusac Scoala lui Moltkeu, in conditiile unor perfectionari deosebite si rapide ale armamentului de infanterie si artilerie, ale dezvoltarii comunicatiilor cai ferate, sosele, telegrafie ce inlesnesc si sporesc capacitatea manevriera si ritmul de deplasare si deci de interventie a trupelor pe un front tot mai intins. Toate acestea, alatur de experienta razboiului de secesiune din Statele Unite ale Americii si indeosebi a razboaielor de pe continent, au putut fi studiate cu o atentie sporita, influentand evolutia gandirii si practicii militare romanesti. Fireste, sistemul prusian al Landehr-ului si-a castigat multi adepti dupa 1866, dar el nu va fi impus atat de vointa noului domnitor Carol I, ci, in primul rand, de succesele obtinut de Prusia. Sesizandu-i avantajele, indeosebi cele legate de posibilitate intretinerii unor trupe permanente ou efective si cheltuieli relativ reduse pe timp de pace si a mobilizarii rapide a unor forte numeroase in caz de razboi, factorii de conducere ai tarii, ca si teoreticienii militari romani s-au pronuntat pentru o adaptare a lui potrivit traditiilor locale, resurselor si pozitiei geo-strategice a Romanie. Sistemul nu este nou se arata in Expunerea de motive la proiectul noii legi organice din 1868 -, el isi gaseste originea in armata noastra pana in secolul XVII, cand de fapt puterea armata se baza pe doua elemente armata permanenta si militiile. Astfel, se poate aprecia ca si dupa 1866 caracterul national, de larga factura populara, imprimat puterii armate in timpul lui Cuza nu numai ca s-a mentinut, dar el a fost amplificat si racordat m bine realitatilor si nevoilor de aparare. In baza prevederilor Constitutiei, trei legi succesive 1868, modificata in 1872 si 1874 au creat cadrul legislativ corespunzator. Noua lege de organizare a puterii armate din 1123 iunie 18 ministru de Razboi fiind generalul George Adrian, promotor principiului natiunii armate a introdus categorii noi in structura militara a tarii, care au largit baza sociala a ostirii, sporindu-i totodata, substantial efectivele cu pregatire ostaseasca sistematica. Astfel, numarul elementelor componente ale puterii armate a ajuns la cinci l armata permanenta, si rezerva ei 2. Corpul dorobantilor si granicerilor armata teritoriala cu rezerva lor 3. militiile cetatenii intre 20 si 50 de ani ce nu erau incorporati in cele doua elemente, precum si tineri voluntari, de la 17 ani in sus, organizate pe principiu teritorial, cate un batalion de judet 4. garda oraseneasca, creata in 1866 si 5. gloatele, pentru comunele rurale. Legea din 27 martie 8 aprilie 1872 si modificarile din 1224 martie 1874 ministru de Razboi fiind generalul Ioan Em. Florescu, unul din partizani armatei nationale moderne, aducand unele perfectionari cadrului organizatoric, au adancit procesul de intarire a fortei combative, modificand cu deosebire situatia trupelor teritoriale, cu schimbul, acestea dobandind valente ostasesti suplimentare. De asemenea, garda oraseneasca, subordonata acum direct Ministerului de Razboi, era transformata intr-un adevarat element al puterii armate. Alcatuirea puterii armate a fost redusa la patru elemente 1. armata permanenta si rezerva ei 2. armata teritoriala trupele de dorobanti au devenit pedestre, la ele adaugandu-se trupe calari calarasi amandoua elementele formau armata de prima linie era o extindere substantiala a fortei operationale 3. militiile un regulament special al lor fusese promulgat in 1870, compuse din batalioane de infanterie si escadroane de cavalerie organizate in continuare pe principiu teritorial 4. garda oraseneasca si gloatele la sate. Prin prevederile noi din 1874, pompierii urmau sa se constituie in unitati speciale de artilerie teritoriala. S-au adus modificari treptate varstei de incorporare, motivate de necesitatea de a se crea forte militare cit mai apte de instruire, capabile sa fie folosite eficient pe timpul confruntarilor armate. Astfel, varsta limita pentru indeplinirea serviciului militar obligatoriu pentru toti cetatenii tarii pentru prima data din 1876 a fost coborata la 45 de ani. Intre 21 si 29 de ani avea loc instruirea 4 ani in activitate in trupele armatei permanente sau teritoriale cei intre 21-37 ani, care nu fusesera recrutati in primele doua elemente, precum si cei lasati la vatra faceau parte din militii intre 37-45 ani erau incorporati in garda oraseneasca sau gloate. Inrolarea de buna voie voluntariatul a fost permisa tinerilor intre 17-30 ani din 1876 intre 18-31 ani pe o perioada de 4 ani minimum. Din 1872 a fost instituit si voluntariatul de un an in trupele permanente tineri intre 18-21 ani, absolventi a patru clase primare si doi ani in cele teritoriale cu schimbul, conditiile fiind precizate insa abia in 1875. Astfel, Romania a putut sa-si creeze, intr-un interval de timp destul de scurt, un sistem militar si o armata unitara moderne, cu o puternica baza in mase, justetea acestei orientari, predominanta in epoca, gasindu-si deplina confirmare pe campurile de batalie din 1877-1878. Numai gratie sistemului original avea sa declare intr-o sedinta solemna a Academiei Romane, in prezenta regelui Carol I, generalul Grigore Crainiceanu -, armata romana putu in 1877 sa pretinda cooperarea si alianta cu armata rusa in loc de supunere si apoi sa intre in...
Download