...ualul brat Sf. Gheorghe, in antichitate Peuce - si la o distanta inca si mai mica de Dunavatul altadata navigabil, se justifica, pe de o parte, prin conditiile prielnice pentru pescuit, iar pe de alta, prin usurinta cu care, pornind de aici, pe drumuri de apa, se putea patrunde in interiorul pamantului getic. Colonizarea a insemnat, in fapt, declansarea unui important fenomen istoric, in virtutea caruia comunitati omenesti aflate pe trepte diferite de dezvoltare sociala, au intrat in legaturi multiple, influentandu-se reciproc. Integrand istoria Histriei la istoria pamantului dintre Dunare si Mare, se remarca aceleasi elemente de cultura materiala cuprinzand toate varstele de dezvoltare ale omenirii, de la paleolitic si neolitic pana la feudalismul timpuriu. Dovezile cele mai vechi ale existentei unor comunitati umane in apropierea Histriei dateaza din paleoliticul mijlociu 120000-35000 i.Chr. si superior 35000-10000 i.Chr. si sunt legate de descoperirile arheologice de la Cheia si Targusor. In epoca neolitica si eneolitica sunt notate in zona descoperiri de unelte si vase apartinand culturilor Hamangia cca 4200-3700 i.Chr. si Gumelnita 3700-3200 i.Chr. la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Gradina etc. Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese si durabile aici, datorita unei economii in care predominante erau cultivarea plantelor si cresterea animalelor. Perioada de trecere la epoca bronzului este marcata de prezenta ceramicii apartinand culturii Cernavoda I, II si III descoperita la Histria si in alte locuri din Dobrogea cca 3200-2400 i.Chr.. In epoca bronzului 2000-1200 i.Chr. si in prima epoca a fierului 1200-sfarsitul sec. V i.Chr., in Dobrogea se dezvolta o cultura caracteristica, la inceput tracica, iar apoi getica. Ceramica tracica din prima epoca a fierului Hallstatt, caracteristica culturii Babadag II si III sec. XI-VII i.Chr., este dovada faptului ca populatia bastinasa tracica dezvoltase pe intregul teritoriu dintre Dunare si Mare, precum si la nord de fluviu, intr-o perioada anterioara colonizarii grecesti, o cultura proprie si originala. In imprejurimile Histriei si pe intregul litoral exista la sfarsitul sec. VII i.Chr. si inceputul sec. VI i.Chr. o populatie autohtona capabila, cel putin prin varfurile ei, sa pretuiasca noile elemente de cultura materiala oferite de greci. In acest sens trebuie explicata atat prezenta foarte timpurie al doilea sfert al sec. VI i.Chr. a ceramicii de lux grecesti in mediul autohton de la Tariverde, cat si prezenta elementului autohton in mediul grecesc-arhaic histrian. Descoperiri grecesti in mediul autohton sunt cele semnalate la Corbul de Sus, Nuntasi, Istria-sat si Istria-pod, Sarinasuf. Dupa un model urban cunoscut in lumea coloniala orasul era format din doua unitati distincte, fiecare inconjurate de cate o incinta proprie. Pe platoul din vestul cetatii se afla asezarea civila, inconjurata de cea mai veche linie fortificata identificata, circumscriind totodata cea mai mare suprafata locuita cca 35 ha. Tot aici, in sectorul conventional denumit X au aparut urme de locuire intensa resturi de locuinte si gropi cu un bogat material ceramic. In limita de sud-vest a platoului au fost descoperite ateliere ceramice, a caror functionare dureaza din sec. VI i.Chr. pana la sfarsitul epocii elenistice. A doua zona, situata pe acropola histriana, reprezinta unul din sectoarele de maxima importanta in viata cetatii zona sacra, avand in apropiere, probabil, si o agora. Aici au iesit la iveala resturile a trei temple, dintre care unul dedicat lui Zeus, altul Afroditei, iar al treilea unei divinitati neidentificate, precum si fragmente arhitectonice de piatra si de teracota cu dedicatii catre Afrodita, datand din a doua jumatate a sec. VI i.Chr. O a doua zona sacra este posibil sa fi functionat la sud de acropola. Noua colonie intretine intense legaturi comerciale cu marile orase grecesti din sud, mai ales cu Milet, Rhodo...
Download