...Cadrul geografic si istoricCuprins intre fluviile Tigru si Indus, Marea Caspica, Golful Persic si Oceanul Indian, podisul iranian se intinde pe o suprafata de trei milioane de kilometri patrati. Pe acest teritoriu s-au incrucisat inca dea cum patru mii de ani numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat, pe de o parte cu India si China, pe de alta parte cu tarile din bazinul rasaritean al Mediteranei. In acest spatiu s-au nascut, s-au dezvoltat, s-au infruntat regate, imperii si civilizatii diverse. Istoria Persiei a fost strans legata in antichitate si in perioada de inceput a Evului Mediu cu istoria Asiriei si Babilonului, a Egiptului, Greciei si Romei, a Bizantului si Islamului. Zona prin excelenta de contacte intre Orient si Occident, Persia a receptat si a asimilat, a transmis sau a intermediat experienta istorica a multor popoare din jur, creand ea insasi si difuzand forme culturale si de civilizatie originale.Clima podisului iranian era marcata de contraste mari de temperatura. In linii mari, jumatatea de sud a podisului era favorabila agriculturii si pomiculturii, in timp ce partea nordica o imensa stepa, cu prea putine oaze avea un teren bun doar pentru pasuni. Pe langa fauna actuala, in antichitate mai traiau aici si tigri, ursi si o specie de lei, mai mici insa si mai putin periculosi decat speciile de azi. Muntii care inconjoara podisul din aproape toate partile erau bogati in minereuri de fier si plumb, in diorit si alabastru desertul centre in zacaminte de sulf iar vaile raurilor in pietre semipretioase.Primele asezari omenesti sunt atestate arheologic pe podisul iranian chiar din mileniul al V-lea i.e.n. Spre sfarsitul mileniului al IV-lea i.e.n. s-au inregistrat aici miscari masive de populatii nomade bine cunoscute in istoria antica a Orientului Apropiat elamiti, gutti, kasiti etc. care, coborand din regiunile muntoase, isi indreptau turmele spre bogatele campii mesopotamiene. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni in care incepeau sa migreze numele Aryanam, tara arienilor ceea ce inseamna a nobililor de unde, denumirea tarii de Eran sau Iran, denumirea care sub dominatiile succesive araba, mongola si turca a fost schimbata in Persia.Organizarea militara si administrativaPrincipalii stalpi ai prestigiului si fortei Imperiului persan au fost armata si administratia. Tocmai acestea si sunt domeniile alaturi de cel al religiei in care persanii si-au adus contributia lor originala in istoria civilizatiei si culturii.Regii mezilor au folosit experienta si organizarea militara a asirienilor, creand detasamente speciale de lanceri, de arcasi si de calareti. Cirus I n-avea o armata nationala, ci o armata de mercenari, recrutata din randurile popoarelor supuse, armata ale carei detasamente erau conduse de ofiteri din tarile respectivilor soldati. Regii persani isi aveau o garda personala formata din 4 000 de pedestrasi si calareti, toti din randurile nobilimii. Singurul corp de armata permanent il formau 10 000 de calareti de elita, care purtau numele de nemuritori in sensul ca numarul lor trebuia sa ramana fix, acelasi.Forta armatei persane consta in cavalerie. Calaretii recrutati din randurile nobilimii erau inarmati cu o sabie dreapta, buzdugan, secure si un fel de lasso. Urmau arcasii, calareti care trageau din fuga calului, - o tactica a carei mare eficienta s-a dovedit in luptele contra detasamentelor compacte ale legiunilor romane. Urmau trupele arcasilor care luptau din turnurile de lemn instalate pe spinarea elefantilor. Masa mare de pedestrasi tarani prost inarmati nu conta prea mult. Detasamentele de cavalerie grea constituite din nobili de frunte erau echipate intr-un fel care le asigura o extraordinara forta de soc. De pe tronul sau, inconjurat de steaguri si protejat in mijlocul corpului de cavalerie grea, regele in persoana conducea operatiile militare.Persanii practicau tactica replierii, retragandu-se in fa...
Download