...ntribui la ameliorarea alimentatiei si reducerea riscului de infometare. Locuintele din caramida arsa si piatra, acoperite cu tigla, le inlocuiesc treptat pe cele din lemn si pamint, eliminind riscul incendiilor si sporind confortul si igiena. In 1661, Imperiul german era alcatuit din circa 356 de state confederate, de fapt un mozaic de tari independente. In teorie, imparatul era stapinul intregului teritoriu. In realitate insa, dupa cum va spune Voltaire, el nu era nici mai puternic si nici mai bogat ca un doge al Venetiei, al Venetiei veacului al XVII-lea. Slabiciunea imparatului, si implicit a imperiului, consta in sistemul transmiterii croanei care era rezultatul desemnarii de catre cei sapte princioi electori a urmasului la tron din familia dominatoare. Cei sapte principi electori, purtatorii de cuvint ai feudalitatii germane, au avut grija de fiecare data sa aduca pe scaunul imperial persoane fara personalitate pentru marea nobilime ai caror reprezentanti erau sa poata juca rol de prima marire in imperiu. Iata de ce mai toti imparatii au fost lipsiti de personalitate, iata pentru ce suverani in adevaratul inteles al cuvintului au constituit rare exceptii. Austria , parte componenta a imperiului, cuprinzind sapte principate si doua regate Boemia si Ungaria, si avind in frunte ramura cadeta a familiei de Habsburg, nu era nici ea o forta de prima marime pe continentul nostru. In ciuda acestui fapt, in ciuda armatei slabe pe care o avea, Austria, tot asa de catolica precum spania, s-a aventurat intr-un sir nesfirsit de razboaie cu state protestante ca Suedia, Anglia, Olanda, cu unele principate germane, razboaie din care a iesit invinsa si cu prestigiul zdruncinat. Ca si Germania, Austria a avut putini mari imparati. Leopold I a devenit suveran in 1657, la 17 ani. Laconic, mare iubitor de muzica, autorul unor compozitii chiar, maladiv, debil, speriat mereu de ideea ca trebuie sa calatoreasca, putin aspectuos la infatisare nas enorm, barbie mare, obraz lung, fata batrina, foarte molau in toate, atit de molau incit contemporanii au spus despre el ca e un orgoliu care trebuie mereu intors, Leopold I, prin datele sale personale, suger, cum nu se poate mai bine, situatia imperiului sau. Spania, cu teritorii in Italia Neapole, sardinia, Lombardia etc., la nord de Franta, peste mari, era cel mai intins imperiu din lume. Cu toate acestea, in secolul al XVII-lea nu conta ca o mare putere pentru ca toate piesele care compuneau acest colos se aflau in ruina. In acest veac populatia a decrescut mereu din cauza razboaielor si a emigratiei in America, arile de Jos, Italia. Spaniolul, de sute de ani, de cind lupta in Peninsula Iberica contra arabilor, sau aiurea impotriva Frantei, Italiei, arilor de Jos, in Lumea Noua, a uitat sa mai munceasca. Cu o mentalitate pur feudala fata de munca pentru nobili munca era o rusine, ducind o politica externa belicoasa, finantele au fost diminuate ingrijorator. La moartea lui Filip al II-lea, cel care a vrut sa cucereasca Anglia in 1588, datoria tarii s-a ridicat la 4 miliarde franci, cursul de la inceputul vaecului nostru. Neavind fonduri, statul traia din imprumuturi fortate, chete etc. Lipsa de bani a facut ca numarul soldatilor sa scada mereu, de la 150000 in timpul lui Filip al II-lea, la 50000 peste un veac, cifra ultima cuprinzind cam 34 ostasi mercenari straini si numai 14 spanioli get-beget. Tot strainii au fost in secolul al XVII-lea si cei citiva generali mai deosebiti ai Spaniei, Spinola si Piccolimini. Situatia marinei de razboi nu era nici ea mai stralucita. Invinsa de englezi in 1588, redusa treptat, treptat de corsarii Angliei, flota spsniola era, in momentul urcarii pe tron a lui Ludovic al XIV- lea, neinsemnata ca numar si forta. Aceasta situatie ar fi fost si mai proasta daca Spania n-ar fi adus din colonii mari cantitati de produse, in special aur si argint. Dar neavind o economie prospera, care sa poata satisface cerintele coloniilor, sau marfurilor aduse de peste Ocean si desfacute la Cadix sau in alta parte erau cumparate nu de negustorii ei, ci de cei straini. La rindul lor coloniile, negasind in Spania marfurile cautate, achizitionau aceste marfuri de la negutatorii englezi, olandezi sau francezi, in ale caror tari va fugi tot aurulsi argintul adus de peste mari. Proasta situatie economica a tarii era determinata si de faptul ca biserica stapsnea, in unele provincii, un sfert din paminturile cultivate, restul suprafetei fiind acaparat de granzi in special, taranimea neposedind in aceasta vreme un lot funciar propriu. O alta cauza a decaderii Spaniei era excesiva centralizare a administratiei, statul fiind realmente sufocat de cele 11 mari consilii si de ministere, organisme care voiau sa rezolve totul, care luau hotariri tardive, si care se suprapuneau, datorita necolaborarii consiliilor cu ministerele. In 1661 Anglia era in cel de-al doilea an al reatauratiei. Cu o economie in plin avint, cu o marina comerciala si militara ce rivaliza cu cea a Olandei, cu un imperiu colonial in permanenta crestere, regatul englez, stat puternic, constituia o primejdie pentru oricine. Olanda, tara cu un teritoriu mic, cu o populatie de numai citeva milioane, prin economia sa dezvoltatase numara printre cele mai puternice state din Europa. Forta economica a Olandei se baza pe manufacturi si pe marea sa flota. In 1610 marina olandeza dispunea de peste 10000 de nave. Dintre acestea aproximativ 3000 navigau in Merea Baltica, 2000 faceau comert cu Spania, vreo 600 cu Italia, restul flotei transportind pentru sine sau pentru alte state marfuri pe mai toate marile si oceanele globului. Catre sfirsitul veacului al XVII-lea, pe vremea lui Colbert , flota olandeza cuprindea circa 16000 de nave, cifra de patru ori mai mare decit flotele tuturor tarilor europene la un loc. In 1602, armatorii si negutatorii olandezi au infiintat cea mai mare societate peactiuni de pina atunci, compania generala a Indiilor Orientale, societate care, in numai 18 ani, si-a triplat capitalul initial platind actionarilor sai, vreme de doua secole, un dividend mediu de 18. Danemarca, slabita de razboaie ii de crize interne, pentru a se putea reface, in speranta ca va deveni o forta politica, avea nevoie de liniste launtrica ii de pace cu vecinii. Suedia, stapina a malurilor baltice, cu toate ca avea nenumarati inamici, era cotata pe plan eupropean a doua putere dupa Franta. Italia, formata din mai multe state, ocupata, in parte, de Spania, ducind o politica externa extrem de diversa, traia mamente dificile. Din aceasta enumerare rezulta ca doar trei tariAnglia, Olanda si Suedia- reprezentau pentru Franta puteri de importanta pe plan international. Cu Suedia intretinea relatii bune. Satul ramine baza societatii, iar civilizatia rurala o lume statica si conservatoare. El domona harta europeana in special in europa postbizantina Imperiul otoman si continentala Franta, Imperiul habsburgic, unele regiuni germane, ...
Download