...nte, bijuterii, arme, comercial-international, cultural si stiintific. Dupa moartea lui Constantin cel Mare, barbarii au reinceput sa atace Imperiul Roman si luptele pentru domnie, stinse pana atunci, au fost reluate. Acestea l-au determinat pe imparatul Teodosiu 379 - 396 sa imparta in anul 395 Imperiul intre cei doi fii ai sai.Unul a primit partea de apus a Imperiului Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Ravenna, iar celalalt a primit jumatatea de rasarit Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la Constantinopol. De la aceasta data, cele doua imperii si-au dus viata separat. In decursul timpului hunii, condusi de regele lor Attila, au atacat in expansiunea lor si Imperiul Roman de Rasarit. Primind multi bani si daruri din partea imparatului, Attila a renuntat la cucerirea Constantinopolului. Dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus 576, considerata sfarsitul istoriei antice, Imperiul Roman de Rasarit si-a continuat existenta inca un mileniu si cuprindea Peninsula Balcanica, Asia Mica, Siria si Egiptul. Teritoriile au fost extinse, sub domnia imparatului Justinian 527 - 565, inspre sud nordul Africii si vest Italia si sud-estul Spaniei transformand marea Mediterana intr-o mare interna a Imperiului mare nostrum.Constantinopolul, socotit ca singurul centru important al Imperiului, era inconjurat de ziduri puternice construite la inceputul sec. al VI-lea pe o lungime de 70 km pentru aparare. De asemenea, aceste ziduri erau considerate simbolul ideologic al Bizantului. La inceputul secolului al VII-lea 602 Imperiul a pierdut o parte a teritoriilor sale din Europa, Asia si Africa, elementul grecesc capatand preponderenta, ceea ce a dus ca limba greaca sa devina limba oficiala in stat in locul celei latine. Capitala a primit numele de Bizant, iar imperiul s-a numit bizantin. In decursul timpului capitala a rezistat la numeroase asedii dusmane, printre care cele ale avarilor, persilor 616 si 626 si arabilor 667 - 673, 716 - 717. In secolele IX - XI, a fost supusa mai multor atacuri ale cnejilor kieveni, turcilor selgiucizi si cruciatilor care au cucerit-o in anul 1204 si stapanit-o pana in anul 1261. Prin cucerirea peninsulei Balcanice de catre turci, in urma infrangerii sarbilor 1389, a bulgarilor 1393 si a cruciatilor la Nicopole 1396, Imperiul bizantin mai pastra doar capitala - Constantinopolul - si teritoriul invecinat. Pierderea Tesalonicului 1430, infrangerea de la Varna 1444 si cea de la Kosovo 1448 prevesteau caderea Constantinopolului, care va avea loc la 29 Mai 1453. Disputa IsihasmuluiIn secolul XIV cea mai importanta disputa din rasarit a fost cea a isihasmului. Ea a pornit sub influenta scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sec. V si a lui Simeon Noul Teolog 1022 in Muntele Athos, unde unii monahi s-au daruit vietii contemplative, in liniste desavarsita, termen de la care aceasta miscare si disputa teologica s-a numit isihasm. Metoda sau practica isihasta se realiza astfel calugarii dedati acesteia se retrageau in locuri singuratice si prin concentrarea gandului la rugaciune se ridicau mai presus de impresiunile simturilor si de tot ceea ce ii inconjura, pentru ca prin contemplare urmau sa vada lumina dumnezeiasca cea necreata. Ei invata ca nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreata si incoruptibila, identica cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie si putere a lui Dumnezeu, care emana din fiinta Sa nevazuta, fara sa fie identica cu ea. Aceste energii sau lucrari sint comune celor trei persoane ale Sfintei Treimi si, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifesta in lume. Aceasta doctrina nu este ceva nou, caci ea isi are izvorul in revelatia Noului Testament si in invatatura Sf. Parinti greci. In Apus, Toma de Aquino 1274 invata ca intre fiinta lui Dumnezeu si energiile Sale divine, care, dupa el, si teologii latini, sunt create, nu exista deosebire reala, ceea ce face imposibila indumnezeirea omului, de...
Download