... in vizita dar acesta a ripostat spunand ca vor merge cand va rasari soarele. Cand au pornit la drum au gasit casa plina de oaspeti.Asadar atenianul isi efectua vizitele in zorii zilei.Toaleta matinala a atenienilor nu era prea complicata. Ei se margineau se spele pe fata si pe maini dupa care se imbracau si ieseau pe strada.In mod obisnuit se crede ca grecii se imbracau in alb, dar aceasta parere este gresita. Multimea ateniana alcatuia un tablou foarte pitoresc, catusi de putin asemanator unui alai de figuri albe. Imbracamintea era confectionata din tesaturi viu colorate, uneori chiar in mai multe culori in deosebi cea a tinerilor, purpurie, rosie, verde si albastra. Barbatii nu agreau culoarea galbena socotind-o buna numai pentru femei. Vesmintele albe erau impodobite cu o bordura colorata. Obiectul principal al imbracamintei barbatesti era chitonul, care se imbraca direct pe corp. Chitonul nu era altceva decat o bucata de panza cu gauri pentru maini si cu agrafa ca sa fie prins pe umar. Lungimea chitonului varia dupa epoci. Initial a fost foarte lung dar mai tarziu a inceput sa fie strans in talie cu un cordon asa ca s-a scurtat pana la genunchi iar uneori i se adaugau maneci. Chitoanele pentru slugi, soldati, sclavi si mestesugari aveau o gaura numai pentru mana stanga restul corpului ramanand dezgolit. Deasupra chitonului atenienii purtau un fel de mantie sau pelerina numita himation. Un capat al himationului se strangea la piept, sub subtioara stanga, iar restul se arunca pe deasupra mainii drepte si din nou se petrecea peste umarul stang, asa incat celalalt capat sa atarne peste spate. Un himation decent trebuia sa acopere genunchii dar nu trebuia sa ajunga pana la glezne. Exista si o mantie scurta, prinsa cu o agrafa sub gat si lasata sa cada liber peste umerii si spate. Aceasta pelerina se numea hlamida si se purta la razboi, la vanatoare si in calatorii. La Atena Hlamida era imbracamintea obisnuita a tineretului. Capul ramanea descoperit. Grecii purtau palarii numai cand ieseau din oras pentru a se apara de arsita si de soare. Pe strazile Atenei cu palarie puteau fi intalniti numai calatorii sau invalizii. Nimeni nu si-l poate inchipui pe Demosthenes sau pe Platon strabatand agora cu palarii pe cap.Existau cateva modele de palarii, albe sau cafenii pilosul, un fel de palariuta de pasla, cu boruri foarte mici sau de loc si petasul, o adevarata palarie de pasla cu fundul drept si cu o curelusa sub calota. Curelusa servea pentru a fixa petasul pe cap sau pentru a-l tine cand era scos si lasat pe spate. Kyne era o palarie fara boruri, adica o simpla calota rotunda confectionata din piele de caine.Grecii aveau parul des si stufos. Ei se tundeau nu prea scurt, atat cat parul sa le acopere ceafa, dar sa nu ajunga pana la umeri. Unii filozofi ca Alcibiades, de pilda, purtau plete lungi, pieptanate cu grija. Atletii, dimpotriva, se tundeau foarte scurtIn afara tinerilor spilcuiti, isi lasau plete si filozofii, acesta fiind semnul lor distinctiv. In picioare, grecii purtau sandale, prinse cu curele de piele, dar existau si alte genuri de incaltaminte de genul cizmelor, ghetelor si al pantofilor. Incaltamintea se confectiona din piele neagra, alba sau rosie si adesea era foarte eleganta mai ales daca atenianul se ducea intr-o vizita sau la masa. Tocmai incaltamintea era obiectul vestimentar in care se manifesta fantezia elegantilor Atenei. Ne sunt cunoscute diferite modele elegante, legate de numele anumitor persoane. Atenienii vorbeau despre pantofii lui Aleibades si despre ghetele lui Iphicrates . In general, incaltamintea era confectionata din piele, dar uneori se facea si din pasla ca palariile. Unii atenieni mai bogati isi impodobeau incaltamintea cu aur si argint.In perioada elenismului era moda sa se graveze pe talpa diferite inscriptii si cea mai frecventa era Urmeaza-ma .Incaltamintea de culoare neagra se lustruia cu buretele. In legatura cu lustruitul incaltamintei ne-a parvenit urmatoarea rela...
Download