... ostile, sa asimileze elemente ale civilizatiei romane si de tehnica militara. Acestia vor tine piept romanilor din punct de vedere politic si militar vreme de aproape un secol, pana in vremea imparatului roman Traian. In anul 106 e.n., dupa lungi si teribile razboaie, acesta reuseste sa infranga rezistenta eroica a dacilor, al caror rege, Decebal, intrat in legenda pentru curajul sau, a preferat sa-si ia viata decat sa devina prizonierul romanilor. Generatiile ce aveau sa urmeze au pastrat in constiinta lor, ca pe o fapta glorioasa, rezistenta si infrangerea Daciei conduse de Decebal. Monumentele care dainuie - Columna lui Traian, aflata la Roma, si Tropaeum Trajani de la Adamclisi, Dobrogea - stau marturie, prin scenele pe care le reprezinta, a curajului aratat de daci in apararea tinutului lor si a muntilor lor ca o pavaza si plini de bogatii. Cu toate suferintele indurate, includerea Daciei in Imperiul Roman a avut si partile ei bune prin stradania localnicilor si a colonistilor romani, prin spiritul lor intreprinzator, Dacia atinge un inalt grad de dezvoltare materiala si spirituala, si are loc un important proces de romanizare, cu amprente durabile, ce pot fi regasite pana astazi in limba latina a poporului roman, in numele sau in constiinta si cultura. In etnogeneza poporului roman elementul etnic primordial este cel geto-dacic, peste care se suprapune elementul etnic roman.In anul 271 e.n., datorita crizei care macina Imperiul Roman, precum si presiunii exercitate de popoarele barbare, Imparatul Aurelian s-a vazut nevoit sa treaca la retragerea din Dacia a trupelor sale, a administratiei si a unei parti din populatia oraselor, deplasandu-le la sud de Dunare. Cu toate acestea, majoritatea populatiei, alcatuita din tarani romani si daci romanizati, nu si-a parasit pamantul, ramanand strans legata de lumea romana sud-dunareana. Daco-romanii, in contact cu popoarele barbare, au adoptat forme de organizare impuse de nou createle conditii istorice. Ei s-au organizat in ceea ce marele istoric roman Nicolae Iorga numea romanii populari sau romanii rurali, respectiv acele teritorii unde autoritatea imperiala incetase si a caror populatie se grupase in organisme populare. Aceasta era considerata drept romani prin locuitori, care erau constienti ca apartin sau ca apartinusera Imperiului Roman.CULTURA SI CIVILIZATIA GETO-DACILOR Geto-dacii sunt considerati, pe buna dreptate, stramosii directi ai romanilor. Asadar, a vorbi despre cultura si civilizatia romaneasca fara a o pune in evidenta pe cea a geto-dacilor este ca si cum ai sterge din intelegerea omului matur copilaria sa. Prea multe elemente din trecut s-au altoit in fizionomia poporului roman e adevarat, foarte greu de pus in evidenta incat a intelege ceea ce suntem presupune sa facem acest pas inapoi, peste timp. Dar cine erau geto-dacii Etno-lingvistic, geto-dacii erau indo-europeni, din grupul satem, constituind ramura nordica a numeroaselor populatii tracice. Nu este locul aici, desigur, al unei dezbateri asupra problemelor indo-europenisticii. Mentionam doar ca astazi cei mai multi dintre specialisti sunt de acord ca patria de inceput a indo-europenilor a fost undeva in teritoriul de dincolo de Donet, de la Caspica la Urali. Arheologi eminenti cunoscatori ai problemei admit ca in epoca bronzului circa 2000-12001100 i.d.Hr. tracii se desprind din populatiile indo-europene, atestate in acest teritoriu in perioada de tranzitie de la eneolitic la epoca bronzului 2500-2000 i.d.Hr.. In ceea ce priveste detasarea geto-dacilor din blocul tracic, specialistii considera ca din secolul al VIII-lea i.d.Hr. ar putea fi vorba de geto-daci, daca cultura Basarabi, a carei raspandire acopera aproape toata aria raspandirii lor, le poate fi atribuita. Oricum, in prima jumatate a mileniului I i.d.Hr. s-a desfasurat procesul de individualizare etnico-culturala a geto-dacilor, pentru ca apoi, preluand si dand civilizatiilor neamurilor invecinate, sa atinga, in secolele I i.d.Hr.-I d.Hr., apogeul dezvoltarii lor. Relativ la limba geto-dacilor, lingvistii au avansat mai multe ipoteze, cea mai consistenta apartinand lui I.I. Russu. I.I.Russu conchide, in urma unei analize complexe a tuturor datelor problemei, ca pozitia limbii traco-dace este urmatoarea un idiom indo-european independent din grupa de rasarit satem . Una din cele mai importante probleme ale istoriei geto-dacilor o constituie delimitarea teritoriului locuit de geto-daci inainte de cucerirea romana. Descoperirile arheologice de la noi din tara si din strainatate i-au indemnat pe cercetatorii avizati ai chestiunii sa sustina ca expansiunea geto-dacilor a avut ca puncte extreme Olbia E, Bratislava V, Cerepin regiunea Lvov, la nord, Veliko Tirnovo, la sud. Cat priveste raspandirea culturii clasice a geto-dacilor sec.II i.d.Hr.-sec I d.Hr., se sustine ca ea cuprinde doua arii principale concentrice o arie centrala, in care aceasta cultura este reprezentata prin asezari, descoperiri funerare, depozite, tezaure etc., in care principalele componente isi gasesc antecedente locale, si o arie periferica, unde descoperirile geto-dacice apar intr-un mediu care, chiar daca avusese initial un fond general tracic, a facut parte apoi, in secolele IV-II i.d.Hr., din aria culturii Latne celtice in vest sau a celei scitice in est si unde, deci, o origine locala e greu de dovedit. Aceasta arie centrala poate fi cuprinsa intre Nistru, Tisa, Carpatii Nordici si Balcani. 1.CIVILIZATIA GETO-DACILOR Prin expresia civilizatia geto-dacilor desemnam ansamblul manifestarilor de civilizatie ale geto-dacilor. Am facut aceasta precizare din capul locului pentru a-l atentiona pe cititor asupra faptului ca 1. in teritoriul geto-dacilor existau manifestari de civilizatie apartinand altor etnii grecesti, celtice, scitice etc., analiza lor ar fi presupus o scimbare de titlu civilizatii din spatiul geto-dacic, aspect ce nu corespunde obiectivelor demersului nostru 2. civilizatia geto-dacilor cuprinde elemente de imprumut, preluate de la etniile cu care a intrat in contact si care aveau ceva de dat numai din aceasta perspectiva vom aduce in discutie raporturile cu aceste etnii, iar pe de alta parte civilizatia lor cuprinde elemente originale, rod al unor sinteze sau inovari din aceasta perspectiva se poate vorbi de civilizatia geto-dacica, adica a geto-dacilor, specifica lor 3. adjectivul cel mai corect pentru a exprima fapte ale geto-dacilor este geto-dacic sau daco-getic1.1. STATUL GETO-DACILOR In secolul I i.d.Hr., incepand cu Burebista, lumea geto-dacica intra intr-o alta etapa a evolutiei ei, in etapa statala. Acum se poate vorbi de prezenta unui rege la daci, in intelesuri deosebite de cele date acestei functii pentru perioada anterioara. Acum regele nu mai este atat un comandant de oaste, functie ce se va mentine in masura deosebita, cat, din ce in ce mai mult, un legiuitor, un om preocupat de probleme administrativ-civile. Regele nu mai este, ca pe vremea lui Dromichaites, de ex...
Download