...loc anumite ceremonii. In spate se afla templul central, respectiv incaperea unde se gasea statuia zeului. In aceasta incapere era complet intuneric doar preotul avea acces la statuia zeului. Peretii si coloanele templului erau impodobite cu reliefuri si inscriptii, privind atat anumite ritualuri cultice cat si scene din luptele vitorioase ale regelui. Templele solare, incepand cu dinastia a V-a, isi schimba putin structura arhitecturala. Ele dispuneau de curti deosebite, de dimensiuni mari, pe fundalul carora se inalta un obelisc care trecea drept resedinta zeului si simboliza acea movila primordiala pe care a aparut zeul primordial, cum ar fi, de pilda, in cazul obeliscului din Heliopolis, numit de egipteni Benben.Data fiind grandoarea lor, aceste obeliscuri i-au impresionat deosebit de mult pe strainii veniti in Egipt. Assurbanipal a pus sa se transporte doua obeliscuri la Ninive, iar imparatii romani au dus mai multe obeliscuri la Roma si Bizant. Azi, in tot Egiptul, n-au mai ramas decat patru sau cinci obeliscuri. In schimb, de-a lungul secolelor au fost transportate la Paris, Londra, Constantinopol si Ne York. Cele mai multe se afla la Roma, in numar de 12.Amintim, de asemenea, faptul ca in Egiptul antic, atat templul cat si componentele sale aveau intotdeauna o semnificatie cosmica. De pilda, acoperisul simboliza bolta cereasca si era, prin urmare, ornamentat cu stele. Incaperea in care se afla statuia zeului simboliza orizontul de rasarit sau movila primordiala, locul de aparitie a zeului Soarelui. Iazul cu apa pentru purificari este asemanat cu Nun, apa primordiala.Intre templele egiptene mai impunatoare amintim, in primul rand, celebrul templu imperial de la Karnak, consacrat lui Amon-Re, opera a doua milenii, deoarece construirea lui a fost inceputa in timpul dinastiei a XII-a si a continuat pana si pe timpul imparatilor romani. La fel de renumite sunt si templul inchinat zeitei Hathor de la Denderah, cel inchinat zeului Horus de la Edfu, sau Ramesseum-ul de la Luxor.In apropierea fiecarui templu se afla, de obicei, un templu mai mic, numit mammisi, in care se presupunea ca se nascuse fiul marelui zeu al templului principal.Mai amintim ca in timpul Regatului Nou s-au construit si temple sapate adanc in stanci sau doar lipite de cate un munte. Cele mai renumite sunt cele de la Ipsambul, din Nubia.SacerdotiulIn principiu, preotii egipteni erau impartiti in doua clase preotii-mireni si preotii functionari ai templului. Preotii-mireni, care purtau numele de cei puri, indeplineau, de fapt, alte functii in viata civila, dar slujeau cu randul o luna la templu. In istoria mai veche a Egiptului, aceasta categorie de slujitori constituia cea mai mare parte a sacerdotiului templelor, dar incepand cu perioada Regatului Nou, odata cu dezvoltarea unui sacerdotiu de profesie, rolul lor s-a diminuat. De la acesti preoti-mireni se pretindea sa fie curati din punct de vedere cultic, adica sa se supuna purificarilor respective si, in plus, sa nu prezinte anumite defecte fizice. In plus, ei trebuiau sa aiba cunostinte elementare cu privire la ritualurile de cult.In ceea ce-i priveste pe preotii-functionari, ei se supuneau unei alte categorii de exigente si aveau un alt statut. In primul rand, era absolut obligatoriu sa provina din randul preotilor-mireni. Apoi, ei trebuiau sa prezinte un document, un certificat de confirmare a sexului, care in perioada elenistica se numea dovada sexului. De asemenea, ei umblau totdeauna tunsi, rasi, depilati si nu aveau voie sa poarte decat imbracaminte din panza de in erau supusi unor purificari rituale de doua ori pe zi si de doua ori pe noapte erau obligati la abstinenta sexuala pe timpul cand erau de serviciu la templu si trebuiau sa se abtina de la consumul anumitor alimente indeosebi peste si sa se fereasca sa calatoreasca pe mare.Dupa o serie intreaga de purificari, ei erau instalati la templu in functie, intr-un cadru festiv, oficial. Anumiti preoti aflati pe treapta ierarhica superioara aveau ca sarcina nu doar probleme culturale, ci si administrarea pamantului ce apartinea templului. Acesti mari-preoti erau deseori functionari regali si foarte frecvent de sange regesc, printi sau nobili.O pozitie cu totul aparte in cult o ocupa regele. In reprezentarile simbolice sacrificiale, regele apare totdeauna stand in fata divinitatii, preotii fiind doar persoane secundare, care-l ajuta pe rege atunci cand preotii apar singuri in fata zeului, se subliniaza ca sunt trimisi sau delegati de rege.Preotii-functionari erau, la randul lor, impartiti in trei grupe principale. Treapta ierarhica superioara pare sa fi fost aceea a servitorilor zeului. In templele mai mari, aceasta treapta era condusa de o capetenie a servitorilor zeului. Ea ar putea fi desemnata, in fapt, ca Marele-preot. O treapta inferioara aceleia a servitorilor era cea a parintilor divini, care par sa fi fost o categorie de profeti, desi atributiile lor nu pot fi definite in detaliu. O a treia treapta era aceea a celor curati. Totusi, atributiile in cadrul acestor trepte sacerdotale erau foarte diferite. De aceea consemnam si o serie de titluri sacerdotale care pot fi determinate doar partial sau chiar deloc. Amintim aici, de pilda, doar lectorii, care aveau misiunea de a citi textele sacre in timpul serviciilor divine.De asemenea, in serviciul templelor gasim si unele preotese. Cele mai multe dintre ele erau consacrate zeitelor Hathor si Isis, dar puteau foarte bine sa slujeasca si in cadrul cultului. In rest, foarte multe dintre ele erau legate de templu , fiind angajate ca dansatoare, cantarete sau muziciene. Dansul si muzica jucau, fireste, un important rol in cadrul sarbatorilor mari, cand erau evocate si reactualizate prin mimica evenimentele mitice. In Teba exista si o mare-preoteasa, privita ca sotia lui Amon, care in perioada de decadere a Egiptului in ultimul mileniu i.Hr. a jucat un rol important ca simbol al mobilizarii si unitatii religioase si politice.Numarul angajatilor templelor a crescut permanent. Astfel, intr-un cunoscut papirus scris pentru Ramses al III-lea prin anul 1200 i.Hr., se consemneaza faptul ca templul imperial din Karnak, de pilda, avea in aceasta perioada un numar de 80.000 de angajati. Nu exista, practic, in istoria omenirii nici un alt templu sau lacas de cult care sa fi avut sau sa aiba un asa mare numar de angajati.Mantica si magiaMantica a fost profesata pe scara larga de vechii egipteni. Astfel, Herodot consemneaza faptul ca egiptenii ghiceau viitorul unei persoane dupa luna si ziua in care s-a nascut, lunile si zilele anului fiind considerate de ei ca depinzand fiecare de cate un zeu. De asemenea, existau si nenumarate oracole, dintre care unele se bucurau de o mare reputatie. Cel mai vechi exemplu cu un asemenea oracol dateaza din perioada Regatului Nou. Regele Thutmosis al III-lea relateaza intr-o inscriptie provenind din aceasta perioada, cum zeul l-a privit in cadrul unei procesiuni, s-a oprit si l-a condus spre locasul regelui, prin ace...
Download