...i este insidios. Primele semne sunt adesea putin evocatoaredureri nesistematizateoboseali rapidareducerea activitatiiNu rareori aceste manifestari initiale conduc la un diagnostic eronat reumatism, stare depresiva. Adesea, aparitia tremuraturii este aceea care atrage atentia bolnavului si anturajului sau conducand la diagnostic. Chiar inaintea aparitiei acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar sa lipseasca, exista un ansamblu de semne ce permit recunoasterea sindromului parkinsonian.Hipochinezia, caracterizata prin saracia si lentoarea miscarilor, este un semn fundamental si precoce al tabloului clinic.Parkinsonianul este un bolnav putin mobil, a carui expresie gestuala este remarcabil redusa. La nivelul extremitatii cefalice, raritatea clipitului fixitatea privirii si saracia mimicii confera faciesului un aspect de masca rigida, inexpresiva, impasibila, pe care nu se reflecta emotiile.In aceasta boala exista o tulburare importanta a initiativei motorii, bolnavul pare ca isi economiseste miscarile care sunt rare, lente, uneori doar schitate. Timpul necesar imbracarii, alimentatiei dureaza foarte mult.Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni in sensul unei etitudini generale in flexie. Aceasta tendinta la flexie apare precoce la nivelul cotului. Bolnavul este intepenit, fixat in aceasta atitudine anormala pe care o pastreaza in toate activitatile, mai ales in mers care se face fara suplete, cu pasi mici, ce uneori se accelereaza pana la fuga si nu se poate opri decat atunci cand se loveste de o rezistenta.Tremuratura, fara a fi constanta, se observa intr-o buna parte din cazuri. Este o tremuratura de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare musculara, disparand in timpul miscarilor voluntare si adeseori la mentinerea unei atitudini. Este exagerata de emotii, oboseala si dispare in somn.5.1 Forme cliniceDaca diferitele simptome ale sindromului parkinsonian - tremuratura, hipochinezia, rigiditatea - sunt reunite in mod obisnuit, este posibil insa si disocierea lor, dand loc la forme in care predomina fie tremuratura, fie sindromul hiperton - hipochinetic acestea din urma sunt cele mai grave sub raport functional.Sindroame parkinsoniene de alta etiologieSindroame parkinsoniene post-encefaliceTabloul clinicTabloul parkinsonismului postencefalic prezinta cateva particularitati. Aparitia sa la o varsta tanara nu este rara, debutul situandu-se in general in jurul varstei de 40 ani.Sindroame parkinsoniene vasculareEtiologia vasculara a unui sindrom parkinsonian este discutabila. La bolnavii ateromatosi si hipertensivi, simptomatologia parkinsoniana este frecvent atipica si asimetrica, putandu-se asocia cu semne neobisnuite, cum ar fi un semn al lui Babiski sau un sindrom pseudo-bulbar.Sindroame parkinsoniene tumoraleEtiologia tumorala este rara. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale si de ventricol III pot produce un asemenea sindrom.Sindroame parkinsoniene traumaticeEtiologia traumatica a unui sindrom parkinsonian va fi admisa cu prudenta. In majoritatea cazurilor, traumatismul joaca doar un rol revelator.Sindroame parkinsoniene toxiceSindromul parkinsonian ce poate surveni in urma unei intoxicatii cu oxid de carbon imbraca un aspect hipertonico-hiperkinetic. Examenul histopatologic evidentiaza leziuni necronice bilaterale ale palidului.5.2 Tratamentul sindroamelor parkinsonieneTratamentul medicamentos s-a bazat pana in ultimii ani pe anti pakinsonienele de sinteza, care au inlocuit aproape total alcaloizii de solanacee atropina, hioscina, scopolamina.Cele mai utilizate sunt romparkinul 3-20 mg , artanul 4-10 mgzi , kemadrinul 10-20 mgzi, parsidolul 15-50 gzi. Administrarea se face progresiv urmarindu-se eventuala aparitie a semnelor de intoleranta uscaciunea gurii, tulburari de acomodare vizuala, greturi, acufene, stari convulsive.Eficacitatea lor este limitata, ameliorand tremuratura si rigiditatea, ara a ...
Download