...are urmaresc atat satisfacerea nevoilor, cat si a dorintelor bolnavului. Asistenta unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management psihiatric, adaptat individual si care tine cont de factorul evolutiv, factorul economic, factorul etic si de indicatorii calitatii vietii. Deciziile de orientare terapeutica si sociala au un caracter interactiv si sunt adaptate nu numai nevoilor, ci si preferintelor pacientului.Cuvinte cheie reabilitare psiho-sociala, calitatea vietii, asistenta comunitara, management psihiatric.Schizofrenia este o tulburare psihica majora cu evolutie cronica, care influenteaza in mod decisiv viata pacientului sub toate aspectele sale. Caracteristicile psihologice si comportamentale ale schizofreniei sunt asociate cu deficiente si disfunctionalitati sociale si ocupationale, incluzand autoingrijirea si relatiile interpersonale. Aceasta tulburare mintala se remarca de fapt, printr-o heterogenitate de manifestare in randul bolnavilor si printr-o mare variabilitate in cadrul evolutiei individuale, care se reflecta si in modalitatea de sistematizare a simptomatologiei. Astfel, cel mai adesea s-a abordat conceptul de simptome pozitive si negative de deficit, formulat pentru prima data de neurologul britanic John Hughlings Jackson 1931, intr-un context insa diferit, de explorare neuroanatomica a creierului. Pe langa aceste doua dimensiuni, s-a adaugat recent, ca urmare a unor analize statistice, o a treia dimensiune, cea a dezorganizarii, desi aceasta a fost anterior inclusa in cadrul simptomelor pozitive American Psychiatric Association, 2000. Acum, in cadrul simptomelor pozitive sunt incluse halucinatiile si delirul, in timp ce simptomele de dezorganizare se refera la fluxul gandirii, la comportamentul dezorganizat si bizar inclusiv manierisme si stereotipii si la atentia scazuta. Dimensiunea negativa cuprinde scaderea afectivitatii, reducerea productivitatii gandirii si vorbirii alogia, anhedonia si scaderea interesului si a vointei pentru orice activitate de perspectiva Mackinson si Yudofski, 1986.Acest mod de organizare a tabloului clinic din schizofrenie este preluat de toate manualele de psihiatrie pentru aspectul descriptiv si operational, dar interesul pentru evaluarea simptomatologiei bolnavului schizofren nu se opreste aici. Incercarile de explicare ale trairilor si comportamentului acestor bolnavi gliseaza intre neurofiziologie ce se remarca prin studii avansate la nivel de receptori si neurotransmitatori, si fenomenologie, care se axeaza pe dimensiunea existentiala cu toate trasaturile sale subiective. Trebuie sa mentionam si teoriile de inspiratie cognitivista, ce au pornit de la analiza functiilor psihice si care, la ora actuala sustin importanta pe care o are deficitul cognitiv in clinica si evolutia schizofreniei. Conform acestor teorii, expresia tabloului clinic s-ar datora modului de constientizare a actelor si perceptiilor Frith, 1992, inabilitatii de reglare a comportamentului in functie de reprezentari datorita unei deficiente a memoriei de lucru Goldman Rakic, 1994, sau dismetriei cognitive rezultata din conexiunile deficitare intre diverse arii cerebrale, ceea ce conduce la slaba coordonare a activitatilor mintale Andreasen si colab., 1994.Un alt aspect al abordarii schizofreniei care ridica o serie intreaga de probleme, este cel al evolutiei si prognosticului. Se cunoaste faptul ca schizofrenia este o afectiune cu un debut cel mai adesea la varste tinere si o evolutie cronica. Ea este marcata de perioade de acutizare a simptomatologiei, de descrestere a intensitatii simptomelor si stabilizare in curs, care poate dura pana la 6 luni dupa un debut acut sau episod acut al bolii si faza stabila propriu-zisa. Aceasta din urma, poate imbraca aspecte foarte variabile si se caracterizeaza in general, fie printr-o simptomatologie psihotica mult atenuata si partial prezenta fata de faza acuta anterioara, fie printr-o simptomatologie non-psihotica, cum ar fi anxietatea, depresia, insomnia. Mentinerea unei perioade stabile cat mai lungi si mai sarace simptomatologic, reprezinta dezideratul oricarei forme de terapie in schizofrenie, precum si un indice de prognostic favorabil. Pe de alta parte, exista o serie de factori care pot intuneca prognosticul si care nu intotdeauna pot fi influentati de o strategie terapeutica adecvata. Acesti factori predictivi se refera la izolarea sociala, statutul civil de persoana singura, antecedente de tratament psihiatric pentru alte tulburari psihice, antecedente ereditare de psihoze endogene si un istoric de probleme comportamentale in copilarie Jonsson si Hyman, 1984. Modul in care este tratat un episod acut si cum este mentinuta faza stabila a bolii prin mijloace terapeutice si sociale, poate reprezenta subiectul unei strategii de management psihiatric cu coordonate generale, dar si cu considerarea unor variabile individuale.Terapia in schizofrenie se aplica in mod diferentiat functie de etapa de evolutie, dupa algoritmi diferiti si urmarind anumite obiective. Realizarea unui plan terapeutic individual ia in considerare mai multi factori care depind atat de starea prezenta, cat si de istoricul si antecedentele bolnavului. De asemeni, adaptarea planului se face si in functie de locul, spatiul, in care se initiaza terapia. Acesta poate fi spitalul de psihiatrie, de preferat in fazele acute ale bolii, sau spitalizarea de zi, ambulatorul, mediul familial, precum si modalitatile comunitare de asistenta psihiatrica, cum sunt locuintele protejate, la care bolnavul schizofren poate apela in perioadele de stabilizare ale bolii. Dupa cum am mentionat deja, diferentierea unei terapii se face si in functie de scopul urmarit. Astfel in fazele acute ale bolii, trebuie prevenit raul pe care bolnavul si-l poate cauza lui insusi sau celor din jur. In acelasi timp se urmareste scaderea in intensitate a fenomenelor psihotice si restabilirea cat mai rapid a unui nivel satisfacator al functionalitatii. In aceste situatii este recomandabila instituirea unei medicatii antipsihotice, conventionala sau atipica, a carei alegere sau dezaj se face in urma considerarii modului cum a raspuns bolnavul la tratamentele anterioare, a efectelor secundare probabile si a caii de administrare ce urmeaza a fi abordata. Complianta pacientului schizofren la terapie reprezinta in general o problema de care trebuie sa se tina seama chiar si in conditii de spitalizare. Tratamentul neuroleptic in cursul unui episod acut de schizofrenie necesita a fi individualizat, evitandu-se standardizarea din cura neuroleptica traditionala. Adaptarea tratamentului se realizeaza atat in functie de profilul simptomatologic predominant, cat si functie de unii indicatori biologici sau de personalitate premorbida Kane, 1990 Udristoiu, Marinescu si Gheorghe, 2000.In timpul perioadei stabile, scopul alegerii unei anumite strategii terapeutice urmareste asigurarea unui cadru suportiv pacientului, reducerea continua a simptomatologiei, consolidarea remisiei, a...
Download