...onal pentru a primi, amortiza si transmite presiunile masticatorii.Parodontiul, a doua componenta a odontonului, alcatuit din parodontiul de invelis si parodontiul de sustinere, participa la atasarea dintilor la maxilare avand functii metabolice, nutritive si calitati senzitive si proprioceptive.Suprafata radiculara acoperita de cement si suprafata peretelui alveolar, delimiteaza spatiul periodontal dento alveolar, desmodontal in care se afla un tesut conjunctiv fibros fibre, celule, vase si nervi. Datorita prezentei fibrelor, unii autori descriu la acest nivel o articulatie dento alveolara de tip sinartroza, cunoscuta sub numele de gomfoza. Aceste fibre sunt alcatuite in mare parte din colagen si sunt grupate in benzi groase care in totalitate formeaza sistemul ligamentului periodontal. Benzile de colagen se gasesc in numar de 28 000mm2 la dintii functionali, in timp ce la dintii nefunctionali sunt in numar de doar 2000mm2.Traseul fibrelor este ondulat, ceea ce le asigura un rol functional deosebit in prelucrarea solicitarilor exercitate asupra dintelui.Sub actiunea fortelor ocluzale, dintii si radacinile se infunda in alveola, ligamentele periodontale se tensioneaza, realizand tractiuni la nivelul osului si cementului radicular, tractiune ce stimuleaza apozitia la nivelul interfetelor spatiului periodontal.Apozitiile in urma tractiunilor vor ingloba o noua cantitate de fibre conjunctive ce vor imbunatati stabilitatea dintelui.Intre fibrele parodontele exista emifocare sub actiunea fortelor ocluzale si in urma infundarii dintelui isi mareste presiunea care produce resorbtia peretilor ososi si radiculari.Presiunea determina la nivelul laminei dura procese de resorbtie iar tractiunea, apozitie. Din echilibrul acestor forte presiune, tractiune rezulta forma normala a peretelui alveolar.La dintii fara antagonisti, tractiunea parodontala nu se mai produce, iar forta masticatorie, neexercitandu-se la nivelul coroanei provoaca diminuarea rezistentei parodontale si afectarea stabilitatii biomecanice. Acest fapt conduce la extruzia dintelui, ca expresie a etapei de decompensare a parodontiului dintelui respectiv.Dintele fara antagonist este considerat precar din punct de vedere al rezistentei dupa o perioada de aproximativ 2 saptamani de la pierderea contactului cu antagonistul, vtjlbdprH24dftjaSrrhh2CJaJhhgCJaJhhgCJaJhhXgCJaJhh
asCJHaJhhas6CJaJhhasCJaJhhR7CJaJhh1.CJaJhhR5CJaJhh1
.5CJaJhh1.5CJaJmHsHibi42i,a-n0aaFdhaagdRaadhaaagdaa
dhaaagdRaadhaagdRadhagdadhagdR4dfiJ,D,.in0p000h1j1l
1n11122,3t3t3344uuuuhhà6CJaJhhàCJaJhhà5CJ aJ hh56CJ aJ hR56CJ aJ hhRCJaJhhCJaJhhhCJaJhh!CJaJaUhh2CJaJhhR7CJaJhhkCJa
Jaceasta datorandu-se diminuarii numarului fibrelor ligamentului parodontal si a grosimii lor, cele ramase fiind mult mai subtiate, grosimea fibrelor parodontale variind direct proportional cu presiunile ocluzale functionale, si anume presiunile ocluzale crescute, dar ramase totusi in limite fiziologice, determina o crestere in grosime dupa unele studii chiar si numerica in timp ce presiunile ocluzale subliminare duc la recaderi in diametru si numar a fibrelor, precum si la o modificare in orientarea lor, acestea fiind orizontale, cu orientare inversa fata de cea obisnita si uneori chiar paralele cu suprafata radiculara.Tot s...
Download