...completa teorie si clasificare a jocurilor de pana acum.Johan Huizinga, istoric olandez din prima jumatate a secolului al XIX-leam stabileste in lucrarea Homo ludens legatura dintre joc si poezie jocul, spune autorul, este o actiune care se desfasoara inlauntrul unor anumite limite de loc, de timp, si de sens, intr-o ordine vizibila, dupa reguli acceptate de buna voie in afara sferei utilitatii necesitatii materiale. Starea de spirit a jocului este cea a distragerii si extazului, fie sacru, fie doar festiv, indifferent daca jocul e consacrare sau divertisment.Indiferent daca jocul literar duce la contructia unei opere cu viziune mitica, daca are ca tema fapte preistorice, daca este dramatica, epica sau lirica, scopul lui este unul singur de a trezi imaginatia si de a capta atentia lectorului. Emotia creata se bazeaza pe empatie, traire, conflict, combinandu-se insa cu ambele imprejurari. Eroul unei actiuni se numeste protagonist, iar el trebuie sa indeplineasca o anumita sarcina. Conflictuln rezida tocmai din desfasurarea actiunii, declansata de forte superioare, ce tine de un anumit fatum, de care nu se poate scapa. Pentru ca jocul literar sa fie mai bine compus, sarcina ce revine eroului trebuie sa fie mai grea, fiind legata de o provocare, de o o promisiune. Aceste motice propulsatoare ale actiunii ne duc cu gandul la jocul agonal. Un al doilea aspect ce revine unui joc literar este identitatea eroului eroul este in permanenta purtatorul unei masti, necesara pentru a desfasura actiunea cat mai bine. Ideea de masca semnifica cel mai bine ritualurile arhaice, dupa care omul este o masca, o forma de reprezentare, imperfecta, din pacate, a realitatii primordiale.Poezia arhaica este practicata ca o competitie, ca o forma de tunir. Prin urmare, rolul poeziei este de a starni o senzatie extrema de imersiune in stratul mitic al lumii, al arhaitatii, al realitatii transcendente, daca ar fi sa tinem seama de rolul mistic sau enigmistic al stihurilor si al ghicitorilor. Lupta enigmistica in aceasta interpretare, poezia presupune farad oar si poate, existenta unui cerc de initiate. Simbolurile pe care le impugn competitia si poezia sunt sacre si artistice. De cele mai multe ori poezia impune prezentarea unei realitati sacre, existent doar sub forma ermetica in lumea profana. Poezia se exprima prin imagini deosebite de cele obisnuite, tocmai pentru ca viseaza o alta realitate, vizand transfigurarea artistica a ascultatorului. Imaginea ester prezentata de poet prin intermediul versurilor, iar spatial imagistic se proiecteaza direct in mintea lectorului. Prin urmare, rolul poeziei se structureaza tocmai prin capacitatea de a transcede universal banal, de a-l recompune in versuri accesibile imaginatiei vizuale a omului.In cazul poeziei, liumbajul este plastic, mereu nou, dericat din capacitatea infinita a expresivitatii poetice de a combina impresiile si de a alatura figurile de stil. In acelasi timp, imaginea create de limbajul cotidian nu vizeaza deloc plasticitatea, sensurile cuvintelor tocindu-se tocmai prin aceasta repetare continua a expresiilor. Poezia are rolul de a dezvolta limbajul, de a-I conferi noi valente semantice, fiind de aceea formatoare pentru personalitatea umana, conferind o alta viziune, mai pregnanta asupra lumii. Imaginile poetice sunt compuse, prin intermediul poeziei ca intr-un joc. Regulile jocului poetic sunt tocmai acelea de a descoperi noile fete ale lumii, de a le recompune, fara a eluda misterul. Rolul sacru al poeziei indeplineste o functie totemica, generalizatoare, stabilind punti de legatura cu universal arhaic, cufundat in uitare in lumea contemporana, suficienta siesi. Jocul poeziei devine, in acest context, un REGRESUS AN INFINITUM, largeste franitele lumii, confera o elevatie a spiritului deasupra spatiului inchis tridimensional , stabileste dimensiuni atemporale. Fiecare poezie autentica se transforma, in felul acesta in veritabila monada atemporala, un constituent al unei lumi ascunse, ce asteapta nu sa fie relevata, ci sa fie explorata, sa I se foloseasca regulile de transpunere spati-temporala fara respectarea unui process aparte.Jocul de-a poezia devine un joc atemporal, o metafora a limii fara limite, a lumii care se afla deasupra realului obisnuit. Aceasta lume poate fi definite ca un supraunivers, ce le contine pe toate celelalte. Poezia permite accesul, pe o filiera transcendenta, in aceasta noua lume.Jocul si joaca sunt teme foarte des intalnite in viata cotidiana, iar ele reflecta o anumita tendinta a omului spre socializare. Jocul este, ca generalitate mai strict, de aceea el prezinta reguli unele care trebuie respectate, iar altele au menirea de a fi inculcate. Astfel, apare dorinta fiecaruia dintre noi de a depasi ceea ce este normal, de a-I depasi pe altii si de a se depasi pe sine. Mediocritatea este pentru cei slabi, de aceea omul a inventat competitia ca modalitate de afirmare.Joaca este o forma de manifestare intalnita la copii, care incearca sa scape de rutina, cu ajutorul imaginatiei. Acestia incalca toate regulile impuse de ratiune, de natura, de tot ceea ce este realizabil, prin creearea unor personaje supranaturale pe care le comanda sau in locul carora se pun chiar ei, impunand astfel viziunea lor despre viata.Ion Creanga a surprins in capodopera Amintiri din copilarie toate fetele personajului Nica, acel copil din humulesti, care da dovada de inconstienta si naivitate puerile, un exemplu bun fiind furatul papazei, pentru a putea dormi mai mult dimineata.De asemenea, La cirese este o intamplare haioasa, in care se observa cat de copil era Nica, alergand-o pe matusa sa, Marioara, prin gradina, distrugand canepa acesteia. Desi a luat bataie de la tatal sau, Nica totusi nu a inteles nimic din aceasta intamplare.Asadar, Nica apare infatisat de autor din copilarie, pana in pragul adolescentei. Nica este eroul unei copilarii ca toate copilariile dar tocmai de aceea singulara in particularitatea ei. El este centrul acestui univers si demersul narativ comenteaza un personaj care se initiaza in tainele vietii.Copilaria lui Nica este de fapt copilaria copilului universal, cu poznele si cu joaca adecvata varstei. In amintirile lui Creanga nu este nimic individual, nimic cu character de confesiune sau de jurnal. Nica ne este prezentat preponderant comportamental, sin u prin interioritatea care individualizeaza. Astfel, Nica poate fi privit din mai multe unghiuria Nica este o ipostaza a copilului universal el se joaca radicand casa-n slavi, furand cirese, si apoi pupaza din tei. De aici putem trage urmatoarele concluzii1 Nica era pus mereu pe pozne2 Nica era stapanit de o stare de veselie.b Nica, ca personalitate1 este un baiat rusinos si fricos o multime de baieti si fete intre care eram si eu un biet prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea.2 mai tarziu, nica devine cel mai bun la harjoana si slavit de lenesCreanga este un maestro al stilului oral, deoarece el imbina ironia cu spiritual satiric care blamaeaza viciile unor c...
Download