... de un virus filtealul specific cu mers epizootic caracterizata din punct de vedere anatomoclinicca boala acuta, febrila, cu aspect de septicemie hemoragica.Boala se complica uneori in cursul evolutiei sale in formele mai lente, prin infecti datorita mai ales posteurelelor care produc leziuni pulmonare si salmonelelor care produc leziuni intestinale de tip necrotic.Denumirea populara ciuma porcilor4.5. Istoric si raspandirePana la stabilire naturii sale virotice pesta porcina a fost confundata cu Pasteureroza si Salmoneroza porcului, fiind cunoscuta sub numele de Pneumoenterita infectioasa a porcului.Boala a fost semnalata prima data in anul 1833 langa Cincinati, in statul Ohaio din America de N., fiind descrisa sub numele de hog-chorela, caracterizata ca o epizootie cu mare difuzibilitate.In urmatoarele 2 decenii, dupa prima ei aparitie, boala s-a extins in toate statele Americii de N. producand pagube mari. Ea continua sa fie confundata cu alte boli din grupa bolilor rosii ale porcului rujetul, posteureroza, salmoneroza.Schimburile intre statele industriale si comertul intre S.U.A. si Anglia mai ales importul de reproducatori au dus la introducerea bolii in Anglia unde a fost semnalata prima data in 1862, langa indsor.Din Anglia prin reproducatorii importati boala patrunde mai tarziu in Norvegia1882, Suedia1882, Elvetia1886, Germania1893, Olanda, Danemarca. In Franta este semnalata prima data langa Marsilia in anul 1867 in acelasi an este semnalata in Rusia, ea fiind adusa prin reproducatorii amelioratori.Mai tarziu pesta porcina a fost identificata in Austro-Ungaria1895, Serbia1896.Pana la sfarsitul secolului al-XIX-lea, boala s-a extins in toate tarile din Europa.In Romania boala a fost constatata prima data la ferma Bragadiru, langa Bucuresti de Storcovicisi Rugler1893, care au facut la noi in tara prima descriere clinica, epizootologica si anatomo-patologica a pestei porcine.In 1896, a fost prevazuta Legea de politie sanitar veterinara sub numele de pneumonia porcului, alaturi de Rujet.6.EtiologieAgentul etiologic al pestei porcine descoperit de catre Scheenitz si Dorset 1903 este un virus filtrabil care contine ARN, este sensibil la eter si este inrudit antigenic cu virusul bolii mucoaselor.Virusul pestei porcine are forma rotunda iar ca dimensiuni face parte dintre virusurile mici avand un diametru de 30-35 milimicroni in medie. Virusul are proprietatea de a fi separat prin spalare. Aceasta proprietate poate fi manifestata si de catre hematiile altor specii de animale decat porcul.Virusul pestei porcine este capabil sa declanseze singur boala la porc, in doze foarte mici. Tulpinile de virus din epizootiile de teren sunt putin mai virulente.6.a. Caracteristicele virusului pestei porcine v.p.p.Este un virus filtrabil, din grupa virusilor lipo-nucleo protidice, fiind un microorganism cu grad mai inalt si mai complex decat virusurile din grupa nucleo-protidice.Este un virus invizibil la microscop, inclusiv prin metoda de microscopie fluorescenta. La microscopul electronic, in serul porcilor infectati virusul se prezinta sub forma unor corpusculi sferici cu dimensiunea de 20-30 milimicroni, care nu se gasesc in serul porcilor sanatosi.Virusul trece prin filtrele Bergfeld, Chambeland, Mandler si Yeitz E.K. Sarcina sa electrica este negativa. El este absorbit pe anumite particule inerte ca hidroxidul de aluminiu, eaolin, carbune, metale in stare coloidala, pe unele celule vii sau moarte hematii, leucocite, bacterii. La porcii bolnavi virusul este atat de aderent de globulele rosii incat chiar dupa spalare repetata in ser fiziologic a globulelor rosii, acestea raman virulente. Absorbtia pe hidroxidul de aluminiu sub forma de sange sau urina virulenta, se face in conditii optime la ph.5. Absorbtia pe ALOH3 este un fenomen reversibil, iar virusul nu isi modifica dupa elutie, patogenitatea.6.b. Rezistenta virusului pestei porcineLa agenti fizici si chimici este destul de mare. La 60C este distrus in 10 ore, dar la 59C abia in 24 ore. Incalzit la 48-58C se poate atenua, sau isi mareste doar perioada de incubatie in caz de inoculare la porcii receptivi. In mezeluri nu este omorat decat daca temperatura din interiorul produsului atinge 80-82C timp de cel putin 5 min.. Doar afumare si chiar impreuna cu saramurarea, nu distruge virusul in aceste produseFrigul conserva virusul pestos un timp indelungat. In carnea congelata se pastreaza 4 ani, iar in sucul muscular pastrat la -1C se mentine cel putin 33 zile. Uscarea nu influenteaza virusul in masura importanta, iar prin liofilizare se pastreaza un timp foarte larg de 137 luni pana la 7 ani. Lumina solara directa distruge virusul dupa un timp mai mare de 8 ore.Agentii chimici il omoara intr-un timp de 2-6 ori mai mare daca este incorporat in proteine ser, sange decat fara aceste substante. Clorura de var 15 si 120 si laptele de var virusul in 20-60 min., hidroxidul de sodiu 3 intr-o ora, formolul 5 in 2 ore. Solutiilor dezifectante li se aduga iarna 5 sare de bucatarie, pentru a ingreuna inghetarea si se folosesc in stare fierbinte. Gublimatul corosiv, perhidrolul, fenolul, alcoolul concentrat actioneaza slab sau deloc asupra virusului pestos. Glicerina si sarea de bucatarie conserva virusul. In mediu acid ph5 virusul rezista un timp mai indelungat decat in mediu alcalin.In cadavrele putrefiate, virusul pestei porcine este distrus intr-un timp dependent de intensitatea proceselor de putrefactie, care, la randul lor depind de temperatura. In general, in organele putrefiate dispare dupa 3-4 zile iar maduva osoasade la cadavrele intrate in putrefactie, dupa 15 zile. Procesele de putrefactie care au loc in apa de canal distrug virusul in aproximativ o ora. Procesele de putrefactie la temperatura de 56-70C, care au loc in platforma de gunoi de grajd, omoara repede virusul, pe aceasta proprietate bazandu-se sterilizarea biotermica a gunoiului.6.c. Cultivare virusului pestei porcine.Se poate face in organismul porcilor mai ales de rasele ameliorate si prin acest procedeu se produce masa virala necesara prepararii materialului biologic antipestos. Dintre alte specii, s-a reusit adaptarea pe iepure, inca din 1939, de catre Vechiu, ulterior creindu-se tulpini de virus lapinizat, cu virulenta atenuata pentri porci, dar cu proprietati imunogene Beker 1946Koprovski, Jones si Cox 1946 Kvosinikov 1957 Rusev si Boncev 1957 etcIncercarile de cultivare a virusului pe embrioni de gaina nu dau rezultate satisfacatoare. Pentru cultivare se utilizeaza culturile de tesuturi de porc, bogate in elemente reticulo-endoteliale plexul coroid,maduva osoasa, splina, ficatul, leucocite, precum si tesut testicular de iepure tanar. Desi in culturile de celule virusul pestos porcin poate sa se multiplice considerabil, nu produce de loc sau un foarte slab efect citopatogenCu toate ca diversi autori au semnalat existenta unor variante de virus, diferite in privinta simtomotologiei si a proprietatii imunizante, acestea nu au putut fi clasificate drept tipuri imun...
Download