...r ce tin de de organizarea si functionarea subiectului. Sensibilitatea si legile eiSensibilitatea reprezinta premisa biofiziologica a capacitatii de a avea senzatii. Sensibilitatea este considerata totusi ca o proprietate a organismului de a receptiona factorii indiferenti, de a stabili un raport cu sens intre ei si cei conditionati Zlate.De aceea interpretarea posibilului suport organic al senzatiilor a fost intotdeauna mai dificila. Ea implica incontestabil structuri si retele neural reflexogene de excitatie bine determinate anatomic dar ele de fiecare data mai presupun unele structuri de suport functionale, mai greu identificabile in acest fel.Pentru psihologi producerea sensibilitatii este o functie dependenta de motricitatea care o faciliteaza. Relatia dintre sensibilitate si motricitate se situeaza la doua niveluri la cel macrosistemic care vizeaza relatia organism -mediu si la nivelul microsistemelor al analizatorilor. Sensibilitatea se formeaza si se perfectioneaza in cursul vietii in stransa legatuara cu motricitatea la nivelul tuturor modalitatilor senzoriale.Cu nimic diferit de excitabilitatea sau iritabilitatea, senzatiile si sensibilitatea se raporteaza in mod egal si au ca suport o activitate a sistemului nervos central. Poate sa fie invocat deseori sinestezic si sistemul endocrin, precum si alte organe si tesuturi hepatic, muscular, etc. Cu deosebirea ca doar procesele psihice proprii sensibilitatii corespund totusi unui nivel de reflectare superioara, sunt expresia unui nivel adaptiv ce depaseste nemijlocitul raport organism-mediu, pentru a cuprinde ansamblului raporturilor functionale cognitiv-conative subiect-obiect. Aparitia sensibilitatii introduce in relatia organism-mediu o functie noua, cea a semnalizarii, care consta in aparitia unei legaturi si a unui transfer de semnificatie de la stimulul biologiceste necesar neconditionat la stimulul neutru conditionat.Realizrea functiei sensibilitatii si a semnalizarii au reclamat si forma -rea unor mecanisme adecvate. Asa s-au desprins si s-au diferentiat, treptat, in cursul evolutiei filogenetice, structuile receptoare si cele neuronale.In organizarea si functionarea sensibilitatii si a structurilor senzoriale, o data cu aparitia omului, se va impune un principiu nou. Este vorba de principiul aferentatiei dominante individuale la fiecare individ, in functie de particularitatile organizarii sale interne sale interne si ale contextulii socio-cultural in care traieste, din multimea initiala a modalitatilor senzoriale se va desprinde si se va impune ca dominant auna anume.La animale, aferentatia dominanta este o caracteristica a speciei.Deosebirea intre sensibilitatea omului si cea a altor animale va consta si in directiile de perfectionare ----- la animale, perfectionarea se va realiza in intensiune si unidimensional----- la om, aceasta se va realiza in extensiune si global.In final, ceea ce marchiaza deosebirea intre cele doua sensibilitati rezida in baza obiectiva de conditionaresensibilitatea animalelor s-a dezvoltat si functioneaza doar in raport cu influentele si stimulii mediului naturalsensibilitatea omului se diferentiaza si se perfectioneaza si in raport cu influentele si stimulii mediului socio-cultural. Gratie acestei instrumentari socio-culturale , se amplifica atat rezolutivitatea mecanismelor de prelucrare-integrare a iformatiei extrase, cat si caracterul activ si meditat al senzatiei.Asadar, sensibilitatea este diferentiata, inalt specializata si distribuita pe modalitati in cadrul diversilor analizatori. Toate aceste modalitati, pe langa particularitaile proprii, pun in evidenta existenta unor trasaturi si legi generale comuneatoate se prezinta in forma continuumui, delimitate la extremitati de pragul absolut superior intensitatea maxima a stimululuisi de pragul absolut inferior intensitatea minima a stimululuibin interiorul continuumului, intre cele doua praguri absolutecdinamica si functionarea tuturor formelor modale de sensibilitate, se subordoneaza actiunii a trei categorii de legi1.psihofizice 2.psihofiziologice 3.socio-culturale.Legile psihofizice ale sensibilitatii se refera la raportul dintre intensitatea fizica a stimulului si nivelul sensibilitati, respectiv al senzatiei.Ele au fost descoperite si studiate in cadrul psihofizicii clasice.Prima lege se aplica pragurilor absolute, pe cand cea de-a doua reglementeaza pragurile si sensibilitatea diferentiala.Legile psihofiziologice ale sensibilitatii exprima dependenta nivelului si dinamicii acesteia de fenomenele care au loc in organizarea interna a subiectului, inainte si in timpul receptionarii stimulului modal specific.Esentiale sunt legea adaptarii, legea contrastului, legea sensibilizarii si depresiei, legea sinesteziei si legea oboselii.Legea adaptarii exprima caracterul intrinseg dinamic al sensibilitatii, deplasarea in sus sau in jos a pragurilor absolute si diferentiale sub actiunea prelungita a stimulului sau in absenta acestuia.Legea contrastului exprima cresterea sensibilitatii ca efect al interactiunii spatio-temporare a excitantilor de intensitati diferite, care actioneaza simultan sau succesiv asupra aceluias analizator.Corespunzator, vom avea doua tipuri de contrast simultan si succesiv.Cel simultan consta, fie in accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezentati in acelasi moment in campul perceptiei, fie in accentuarea stimulului principal sub influenta stimulilor de fond.Contrastul simultan are o sfera de manifestare mai redusa decat cel succesiv este greu de obtinut in cadrul sensibilitatii gustative si olfactive si slab exprimat in cadrul celei auditive.Contrastul succesiv consta in cresterea acuitatii perceptive a nivelului sensibilitatii in raport cu un stimul prezentat la scurt timp dupa actiunea mai indelungata a altui stimul de aceeasi modalitate, dar diferit dupa intensitate.El se evidentiaza in sfera tuturor modalitatilor senzoriale.Asatazi, se considera ca in structura fiecarui analizator exista retele neuronale specializate in crearea si accentuarea contrastelor.Acestea se regleaza la diferite niveluri si, in functie de sarcina perceptiva sau de caracteristicile fizice si statistice ale stimulilor, emit doua categorii de semnale de sensibilizare a unor neuroni senzitivi si de inhibare a altora.Legea sensibilizarii si depresiei exprima cresterea sau scaderea sensibilitati in cadrul unui analizator, fie ca urmare a interactiunii diferitelor campuri receptoare proprii, fie ca urmare a interactiunii lui cu alti analizatori.Modificarea sensibilitatii pe fondul interactiunii analizatorului este un fenomen frecvent si usor de observat.Legea sinesteziei exprima acea interactiune intre analizatori, in cadrul careia calitatile senzatiilor de-o anumita modalitate sunt transferate senzatiilor de-o alta modalitate.Legea oboselii exprime faptul ca analizatorii fiind sisteme care functioneaza pe baza de consum de energie stocata in structura lor, iar aceasta energie fiind cantitativ limitat...
Download