...nversatia devine superficiala de observat ca, in acest moment, turnura negativa a interrelationarilor se mai poate schimba. Membrii echipei aflati in acest stadiu al relatiei isi acopera problemele de relationare isi dezvolta o masca pentru cei situati in afara echipei.3 StagnareaEste un timp de inactivitate in relationarile din interiorul echipei. Membrii acesteia se limiteaza strict la relationarile cerute pentru realizarea sarcinii in acelasi timp se simt frustrati de inabilitatea lor de a comunica intre ei aspecte afective. intinderea acestei stari in timp depinde si de alti factori ca, de pilda, recompensele pe care membrii le pot primi din partea cadrului didactic daca rezolva corect sarcinile.4 Evitarea si terminareaAm combinat ultimele etape ale lui Hybels pentru o adaptare mai flexibila la specificul echipelor didactice. In aceasta etapa, partenerii din echipa incearca sa se evite in cazul in care cadrul didactic pastreaza pe mai departe echipele respective, membrii refuza interrelationarile uneori, conflictul este transferat intr-un conflict cu cadrul didactic respectiv.Trebuie remarcat ca cele noua stadii enumerate pana acum sunt un continuum extrem de flexibil si adaptabil, in sensul ca anumite etape pot sa fie incluse in altele, importanta lor poate scadea pana a deveni subetape pentru alte stadii sau dimpotriva.De altfel, in delimitarea conceptuala a grupului, observam ca acesta, vazut ca sistem, devine generator de energie, energie pe care trebuie sa o concepem in plan didactic ca fiind folositoare activitatii de invatare-dezvoltare. Un alt model privind constituirea si evolutia grupurilor ne ofera Larry Greiner el a argumentat ca, in cresterea lor, organizatiile trec prin cinci faze de dezvoltare, fiecare dintre ele incheindu-se cu o criza de management. In ceea ce priveste dezideratul pe care ni l-am propus, am dezvoltat aceste etape, relativ usor, din perspectiva echipelor educationale si aceasta, deoarece echipele educationale imbraca multe dintre caracteristicile grupurilor formale interpretarea oferita de Greiner prin prisma stilului managerial se dovedeste interesanta in perspectiva metodelor si tehnicilor care utilizeaza capacitatile interactive ale membrilor acestor echipe .In etapa cu numarul unu, a creativitatii, etapa care este presupusa de nasterea grupului, grupul ca atare abia incepe sa-si recunoasca elementele de individualitate ca grup, drept rezultanta a unei sume de unghiuri diferite de vedere. Astfel, se stabilesc prin negociere multipla indirecta primele norme de functionare, apar momentele de inter-cunoastere, de schimburi informationale reciproce. La finalul acestei etape, Greiner presupune ca apare criza conducerii subliniem iarasi importanta unor tehnici ca exercitiile de spargere a ghetii in aceste prime clipe din constituirea grupului.In etapa a doua, a directiei, comunicarea tinde sa capete sensuri mai bine stabilite. Se castiga sisau se construiesc statusuri si roluri in cadrul grupului. Liderul grupului incepe sa capete mai multa autoritate si responsabilitate in conducerea activitatii. Delegarea reprezinta a treia etapa in cresterea unui grup formal. in perspectiva unghiului de vedere cu care operam, situarea unor conduite de putere bazate pe calitatea -diferita - de experti a membrilor grupului caracterizeaza aceasta etapa. Intr-adevar, delegarea unor prioritati de executie este importanta pentru eficientizarea grupului astfel, pentru realizarea unei anumite sarcini nu mai este necesar intreg grupul reunit -ba, mai mult, aceasta varianta ar ridica unele probleme -, ci cateva microgrupuri, in special cupluri profesionalizate care au abilitari speciale, recunoscute de majoritatea grupului in problemele in cauza, pot sa rezolve sarcina respectiva. Consideram ca aceasta situatie dilematica - chiar daca ramane in aria reflectiei didactice - nu reprezinta un pericol autentic, daca este sa ne gandim ca elevii concentrati asupra rezolvarii unei part...
Download