...lui, de nivel istoric, educativ, de cultura, tehnica, mentalitate, maladii.Cum am vazut, s-a accentuat, prin timp, si ideea evolutiei caracterologice, in decursul vietii, fapt folosit de L. Corman, in tipologia sa. Domeniul psihologiei diferentiale a fost, insa, alimenatat intensiv, dinspre latura medicinei si antropologiei. La Geneva, s-a infiintat organizatia internationala BIAD Le Bureau International d Anthropologie Differentielle, fondata de Joennon de la Paris si de Pierre Mabille. Incepand cu anul 1950, la aceasta institutie, s-au colectat foarte numeroase diagrame, caracterograme, biograme, psihograme, si chiar craniograme, care au capatat o mare circulatie si un mare interes. Sa nu uitam, printre altele, faptul ca, Broca si-a lasat creierul spre studiu, prin testament. La fel, Einstein, si numerosi alti oameni de stiinta, convinsi de ideea ca, se pot gasi pe seama perfectionarii, de studii moderne, aspecte, inca, neincluse in implicatii explicative, prin care sa se determine aspectele caracterologice diferentiale. Caracterologia patologica a aparut ca o legatura cu tipologiile, ca o problema data spre rezolvare. Toate aspectele, la care ne-am referit, in acest capitol, solicita o lamurire. E vorba, de stabilit, o oarecare decodificare, a conceptului de normalitate.In linii foarte largi, normalitatea exprima conformitate, a unor variabile psihice, ca sa ne referim la subiect, la curbe de distributie, a acestora, in populatii asemanatoare. Se refera la atitudini, comportamente, respectarea normelor sociale de viata. Normalitatea este relativa si variabila, depinde de mediul cultural, si de epoca social istorica, dar si de structura de fond ereditara, si implicatiiile ei de receptivitate. Este greu de determinat, in cadrul variabilelor psihice, gradele de normalitate, pentru ca normalitatea se extinde, pe o arie destul de larga. Este greu de facut acest lucru si din cauza ca, teoretic nu este o linie de demarcatie clara, ci gradatii imperceptibile, intre conduita normala si nenormala. O reactie vehementa la o injurie este, din punct de vedere legal, nenormala, dar din punct de vedere social al opiniei publice, cu alte cuvinte, o lipsa de reactie este dezonorata, determinata de teama, poate de servilism etc. In perioadele cavalerilor medievali, o astfel de reactie era de lasitate, cu consecinte forte grave, mai ales, daca, nu se facea, si o provocare la duel, pentru o injurie. Onoarea cavalerilor era atunci foarte importanta. Fara indoiala, intre timp, s-a cantat aria calomniei, si a devenit mai putin periculos sa calomniezi, pe cineva.Pe de alta parte, una si aceeasi persoana, are reactii relativ diferite, in situatii asemanatoare. Varietatea foarte mare a naturii umane, face aproape imposibila, stabilirea de norme fixe de conduite. Normalitatea este inclusa, intr-o dispersie, ca orice variabila psihica. Notele, ce sunt de exceptie, sunt nenormale, de fapt, cele din jurul mediei, raman de normalitate. Dar, in cazul notelor evaluative, notele de exceptie devin dezirabile, si au conotatie pozitiva, ceea ce le creeaza, o valoare mai mare, decat a normalitatii, in a te spala pe mana, de cate ori vii din oras, sau ati face ordine, in mod curent, in lucruri. Pe de alta parte, inteligenta normala este potential deficitara, prin raportare la medie. Toate acestea arata ca, normalitatea trebuie privita, cu precautiune. Normalul nu este idealul. Individul normal este, mai degraba, tipul mijlociu al unei societati determinate. Freudistii au imprimat o oarecare ambiguitate conceptului de normalitate. Nevrozatul discret este relativ normal, in societatea contemporana, datorita socului existential dupa Alvin Tofler, care creeaza o foarte mare varietate si variabilitate de reactii. In medicina, normalul este omul sanatos deplin. Or, acest tip exista foarte rar, se poate, chiar spune ca, nu ar exista. Este normal, ca omul, sa aiba, in cursul vietii dificultati de sanatate. Normalul se numeste normotip. AJARIQ...
Download