...rhice ale actiunilor hormonale. Termenul a fost incarcat de continutul pe care il are si azi, de catre N. Pende 1909. Functiile reglatoare ale excitabilitatii nervoase si ale metabolismului calciului, ale hormonilor paratiroidieni, cele legate de sistemul neurovegetativ ale lui Cannon, cele ale hipofizei, glanda renala, de care s-a ocupat Pierre Marie 1853- 1940, care de altfel a studiat si acromegalia 1886, boala ce produce modificari evidente ale longilizarii membrelor si a modificarii morfologice aberante, dar si ale fetei.Hippocrates a fost din nou evocat, ca parintele medicinii si intemeietorul endocrinologiei. Printre identificatorii functiilor hipofizei si a hipotalamusului se afla Francois Megendie 1783- 1850, apoi, D.E.Lomonaco si Gerard A. Van Ryneberk 1901. i printre fiziologistii romani au existat preocupari rodnice in aceasta directie efectuate, printre altii de Nicolae C. Paunescu in 1907 si Gheorghe Marinescu 1863- 1938. S-au conturat si diferentierea functiilor hipotalamusului de cele ale hipofizei mai ales prin studiile lui J. Vamus si G. Roussy, dar si faptul ca diabetul insipid face parte dintre efectele disfunctionale leziuni si ale hipotalamusului, ca si sindrom adipozogenital sau casexia. Glanda pineala considerata ca sediul psihicului sufletului, mai ales prin consideratiile lui Rene Descartes, a provocat noi studii. Primele studii organizate privind aceasta glanda, au fost facute de O. Heubner 1898 si apoi in 1911 prin Exner si Boese, in 1912. Prin cercetarile lui Charles Foa, in 1913 prin cele ale lui O. Marburg s-au largit si consolidat functiile acestora. Rezultate remarcabile in acest domeniu a efectuat echipa condusa de C.I. Parhon, intre anii 1936-1940. Dealtminteri, primul tratat de endocrinologie aparut in 1909, a fost elaborat de C.I. Parhon 1874-1969. Interesul pentru endocrinologie a fost important in Romania si a dus la infiintarea Institutului de endocrinologie, unde in generatia de dupa 1970 s-au remarcat studiile lui Mihail Coculescu, legate mai ales de neuroendocrinologie. In acest context tefan Milcu a facut studii remarcabile legate de glanda pineala. i Constantin Arsene s-a ocupat de acest domeniu al endocrinologiei.Au fost studiati si neurohormonii Ernst Scharrer, 1928, 1940, apoi, Bargmann, 1949, constituindu-se dimensiunile mai ample functionale ale sistemului neuroendocrin cerebral, problema bioritmurilor si sindroamele bolilor endocrine, dezvoltarea functionala a sistemului endocrin si implicatiile lui in maturizare si imbatranire. Dar au atras atentia, si functiile glicogenice ale ficatului, inca din 1855 Claude Bernard, iar Charles Bron Seguard a studiat efectele dinamogene ale extrasului testicular la animale 1889. In genere, secretiile endocrine se scurg in circuitul sanguin direct, si prin substantele chimice din hormoni actioneaza asupra organelor si tesuturilor. Denumirea de hormoni a fost intens folosita incepand cu 1905, dupa aparitia lucrarilor lui Bayliss si Ernest Henry Starling. Studii foarte complexe au efectuat in legatura cu hormonii tiroidieni Kocher 1883 si Reverdin 1887, Graves, dar mai ales, Bazedo, care s-a ocupat de boala ce-i poarta numele.In primii ani ai secolului XX, Abel J.J. a izolat epinefrina, substanta hipertensiva din medulosuprarenale pe care a numit-o adrenalina. T.B. Aidrich a stabilit prezenta tiroxinei, izolata apoi de Kndall in 1914. domeniul endocrinologiei s-a extins foarte mult incepand cu gonadele ovariene la femei si testiculare la barbati, continuand cu cercetari privind tiroida si paratiroida, suprarenalele si concomitent cu acestea s-au studiat precum am vazut suprarenalele, hipofiza, neurohormoni, etc. cercetarile in extinctie au pus in evidenta si glandele sudoripale, secretiile pielii produse de vitamina D ale acesteia, unele secretii ale pancreasului, etc. implicate in echilibrul biologic total, glandele endocrine in stare hipo sau hiper, afecteaza profund functionalitatea generala...
Download