...nsta in orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, in vederea obtinerii unei perceptii optime, rezolvari adecvate ale sarcinilor, a situatiilor-problema si adaptarii comportamentului sensorio-motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei. Atentia apare ca o conditie primara, de fond, pentru desfasurarea proceselor de cunoastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, prucum si a comportamentelor motorii.Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informational specific, ci ea asigura declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor psihice cognitive. Declansarea atentiei este concomitenta cu declansarea de catre un obiect-stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntara a reprezentari, memorarii, reactualizarii, gandirii, imaginatiei, praxiilor etc. Deci, se poate spune ca atentia este un nod-releu al vietii si al activitatii psihice.Atentia se manifesta in plan subiectiv ca o stare de incordare, rezultata din concentrarea activitatilor psihice asupra unui obict, fenomen, process sau eveniment, asupra unor idei, actiuni, stari psihice etc. In plan comportamental sensorial, motor, intelectual atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare si activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaza, detecteaza si filtreaza informatii, concentrandu-se asupra celor relevante si neglijandu-le pe altele nesemnificative pentru o anumita situatie. Criteriul interior al selectiei informatiilor depinde in esenta de motivatie trebuinte, motive, interese, de emotiile si sentimentele cognitive.Controlurile cognitive se interreleaza cu functionalitatea atentiei, permitand declansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice. In opinia lui P. I. Galperin, atentia este o functie a controlului psihic. Activitatea de control nu are, desigur, un produs special. Odata declansata, atentia permite reflectarea unor elemente din mediu care intra in campul perceptiv al subiectului, precum si desfasurarea activitatii cognitive prin punerea in functiune si, totodata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si conative. Atentia arata R. Floru este un process psihofiziologic cu valente cognitive si conative in evolutia caruia se pot desprinde aspectele generale si particulare ale trecerii de la orienterea neselectiva la atitudinea pregatitoare si la atentia efectoare focalizata, selectiva, determinata de semnificatia obiectului pentru o anumita persoana. Legatura dintre reactia de orientare, atitudinea pregatitoare si atentia efectoare rezida in primul rand in aspectele lor procesuale in trecerea unei faze in cealalta, in existenta unei succesiuni, a unei regularitati, chiar daca in cadrul acestei succesiuni fiecare poate sa se manifeste relativ independent si, deci, poate fi studiata ca atare prin metode ale psihofiziologiei. Ceea ce unifica diferitele faze ale atentiei este un mecanism neurofiziologic comun, respectiv, activarea corticala datorata sistemului reticulat, cu aspectele fazice si a celei tonice, urmata de filtrajul sensorial. Ponderea activitatii difuze fazice si a celei tonice este diferita in cadrul evolutiei de la reactia de orientare la atitudinea pregatitoare, precum si in cadrul atentiei efectoare, selective.In functie de prezenta sau absenta intentiei de a fi atent, a scopului si a efortului voluntar, atentia poate fi voluntara, involuntara si postvoluntara.Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar. Stimulii care declanseaza o reactie de orientare si trezesc sau comuta in chip spontan atentia au fost numiti prosexigeni.Ocupandu-se cu teoria activarii, D. E. Berlyne arata ca unele caracteristici formale ale stimulilor duc la declansarea atentiei involuntare si la o crestere a nivelului de vigilenta mai durabila decat alte trasaturi...
Download