...reanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sasi gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandui o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sal piarda, il supune pe HarapAlb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea dea treia incercare presupune la randul ei alte trei probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare.Incercarile la care este supus sunt menite al pregati ca viitor conducator, mostenitor al unchiului sau, dar si in vederea casatoriei, prin stapanirea farmazoanei cumplit care era fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine cu ajutorul furnicilor, albinelor si a lui Gerila, Setila, PasarilaLatiLungila, Flamanzila, Ochila.In final, HarapAlb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este demascat si pedepsit.In desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite individualizarea lor si creare unor psihologii complexe, pe care nu le intalnim in basmul popular.HarapAlb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase cum se intampla in basmele folclorice, ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu sar fi implinit.Lui HarapAlb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul isi mentine atitudinea realista.Prefacut, schimbandusi infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sal determine pe fiul de crai sal tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a stapanului sau. Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sal subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de crai. In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindul pe erou in orice fel posibil. Neindurator, il supune pe HarapAlb unor incercari menite al duce la pieire. In final, este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane.Cei 5 nazdravani care il insotesc pe HarapAlb se inscriu tot in sfera umanului, reprezentand un portret grotesccaricatural in care o trasatura dominanta este ingrosata pana la limita absurdului si capata dimensiuni fantastice. Fiecare il ajuta pe crai sa treaca probele la care il supune imparatul Ros, drept rasplata pentru omenia sa. Prin ei, HarapAlb constata ciudateniile firii omenesti, avand astfel prilejul sa cunoasca mai bine psihologia umana si sa constate ca tot omul are un dar si un amar.In Povestea lui HarapAlb Creanga a retopit structuri epice traditionale, intrun stil puternic individualizat care poarta amprenta modernitatii. Astfel, de inspiratie folclorica sunt tema triumful binelui asupra raului si motivele calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria, personajele Craiul, Verdeimparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spanul, HarapAlb, ajutoarele eroului Gerila, Setila, Sfanta Duminica, regina furnicilor, si cea a albinelor, calul, etc., elementele miraculoase apa vie, apa moarta, fuziunea dintre real si fabulos se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctie intre cele doua planuri, limbajul caracterizat printro aparenta simplitate si oralitate determinata de prezenta exclamatiilor, interjectiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor repetitia formulelor tipice basmului, precum si frecventa dialogului si monologului.Dar elementele populare nu exclud pe cele care confera povestirii o certa nota de originalitate. Referitor la specificul artei literare, scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog.La nivel fantastic, personajele sunt umanizate, nu numai prin comportament si mentalitate ci si prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc.Alta dominanta a scrisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru a obtine o veselie contagioasa, Creanga apeleaza la o variata gama de mijloace artistice exprimarea poznasa, mucalita Sa traiasca 3 zile cu cea dealaltaieri, ironia realizata prin folosirea diminutivelor buzisoare, bauturica, zeflemisirea Tare miesti drag ! Teas baga in san, dar nuncapi de urechi, caracterizarile pitoresti, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea unor porecle si apelative caricaturale Buzila, mangositi, farfariti sau a unor vorbe de duh Dai cu cinstea sa peara rusinea.Nota de originalitate a basmului este conferita si de eruditia paremiologica. Creanga citeaza la tot pasul proverbe, zicatori, vorbe de duh, pe care le ia din tezaurul de intelepciune populara si le introduce in text prin expresia vorba ceea. Procedeul are o mare frecventa si, datorita lui, Creanga a fost comparat cu Anton Pann si amandoi cu marele scriitor francez Rabelais. O alta nota distincta o da libajul folosit majoritatea cuvintelor sunt de origine populara, unele cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, in timp ce neologismele apar foarte rar.Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creanga ramane insa exprimarea locutionala ce creaza un relief unic al frazei romanesti.Ca si in Amintiri din copilarie, autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor de fapt, figurii de stil generalizate, ...
Download