...mosfera de copleitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenai, limitata intr-un peisagiu de mahala de ora provincial, intre cimitir i abator, cu casuele cinchite in noroaie eterne, cu gradina publica ravaita, cu melancolia caterincilor i cu bucuria panoramelor in care princese ofteaza mecanic in racle de sticla i in aceasta atmosfera de plumb, o stare sufleteasca identica o abrutizare de alcool, o deplina dezorganizare sufleteasca prin gandul morii i al neantului, un vag sentimentalism banal, in tonul caterincilor, si macabru, in tonul papuilor de ceara ce se topesc, o descompunere a fiinei organice la micari silnice i halucinante, intr-un cuvant, o nimicire a vieii nu numai in formele ei spirituale, ci i animale. S. Lovinescu Daca poezia romaneasca este elegiata in esena sa, Bacovia o intoarce la stadiul de bocet, Mioria fiindu-i mama pierduta. Monologul in vid ii este eliberare i metamorfoza el refuza ecoul limitelor, inlocuindu-l cu ecourile unor cuvinte glosatoare de plans si strigat. Muzica este micarea tacerii, dar tacerea lui este un apel la apusuri diafane unde un niciodata al iubirii se convertete in niciodata al vieii. Nu traiete decat in funcie de el insusi. Copilaria l-a deviat muzical i antropologic de aici metafizica plansului ras, a dereglarii erotice in direcia povestirii. Sensibilitatea lui eternitatea negativa. Izgonit i din propriul sau amor defunct, ridicat la rang de univers, el aude timpul in jurul acestui auz temporal acut se mica poezia sa, proiecia iubirii sale autoconstructoare. Lipsit de apa, fie ea i bolnava, o invoca obsedant, o feminizeaza aici se va oglindi i tot aici ii va ineca iubirea. Starile de agregare i dezagregare paradisuri artificiale i oaze pentru suflet. Daca iubirea ar arata ca un arbore, ceea ce vede i cheama Bacovia este doar radacina. Efectul sonor al iubirii este o adevarata criza in profunzime, devierea de la normal, in clopotul lui Gauss, il face sa se simta un proscris. Creaia i viaa lui doua vase comunicante dragostea i creaia doi poli i o continua plecare. A trai, pentru el, nu inseamna a comunica el exista cu secretele sale, cu indisponibilitatea sa, caci s-a nascut langa Zidul Plangerii. Neansa trupului l-a facut sa-i ceara trupul printr-un surplus de spirit un trup de moarte in alt trup de viaa - i cuplul se nate. Lumea nu exista daca nu participa la natura fiinei sale aa se explica neaderena sa la lumea de dinauntrul salonului in care nici un cuvant nu este permeabil la sperana. Iubita se afla aici, iar mainile ei care-si au un singur rost nu pot fi spalate cu toate parfumurile Orientului. Drama lui el nu este in spectacol i repeta zilnic aceasta. Eu iubesc ar fi o ansa pentru eu gandesc. Viaa lui este trecutul lui, el este altceva este prezent datorita fidelitaii prin care s-a facut indisponibil. Dintr-o alta viaa ii ia subiectele vieii prezente. Poezia devine nesperana, nu disperare nu se raporteaza la nici un obiect, ci la plansul lor intern. Teatru al sufletului sau al iubirii Psihodrama l-ar ajuta sa scape de celelalte euri care nu-i iubesc eul. Semn pentru sine i simbol pentru celalalt, Bacovia arde fara sa se stinga, ii arde gesturi, amor, cuvinte... Acest bolerou ce-l emana poezia i viaa sa sugereaza paradisul pierdut. Sangele, element vital, nu abdica, nu fertilizeaza, dar conine Binele i Raul. In literatura romana, Bacovia nu poate forma cu nimeni doua ceasuri gemene el umbla i sta in acelai timp, cade i se inala. ipatul, aceasta descarcare de amurg oprit intre corzile vocale, coboara din Munch din el rezulta o muzica silenioasa, instinctiva, scoasa de clapele unui pian de lemn. El refuza toata Istoria, dar o racordeaza la lumea stelelor i a marii nu tie daca iubete sau este iubit. Complexul lirei ii da fora, dar o fisura in dragoste exista de la natere. O viaa distrusa de dragoste tot dragostea va renate-o, caci ea anticipeaza eternitatea pe pamant. Pariul, in dragoste, este infernul Daca a putea scrie ceva in noaptea asta, spune Bacovia, ar fi o filozofie religioasa...dupa atata intrebare asupra celor fara inceput i fara sfarit.... Ateismul poetului nu exista, nici macar in dragoste. Spaiul este configurat in poezia lui Bacovia dinauntru si dinafara. Spaiul dinauntru este camera, grota, carciuma, etc. Casa reveriei bacoviene este grota, spaiul originar in care frica umeda plutete peste tot. Spaiul exterior este tipic pentru condiia omului de la marginea existenei. El poate fi obscur din cauza nopii, poate sa fie pustiu sau acoperit de ceaa, aa cum poate sa fie sordid i generator de boala. E-o noapte uda, grea, te-neci afara, Prin ceaa obosite roii, fara zare - Ard, afumate, triste felinare, Ca-ntr-o crama umeda, murdara. Bacovia Sonet In general, spaiul din universul poetic creat de Bacovia recompune imaginea unei existene, vazuta in stare de nevroza. Amurgul de toamna este pustiu, cafeneaua e goala, odaia plina de mistere, oraul doarme i casele sunt de fier. Omul lui Bacovia ramane la fel de singur i de anxios i inauntru i in afara, fiindca nu poate adera la nimic i nu este solicitat de nimic. L. Munteanu Ce ramane din orice fiina, fie ea i creatoare Actele ei cele mai perfecte, intre care actul iubirii ca suprema evidena. Don Quijote e convertirea unei energii, a unei pasiuni in jurul Iubitei Absolute chiar daca ea nu exista, real, el o reinventeaza mereu este oglinda, apa, reveria in faa focului... Amorul acesta exclude ideea de obstacol, de al treilea in dragoste, nici nu cunoate oboseala primordiala. Iubirea lui Don Quijote este cea a lui Bacovia ea exista din toate timpurile, fiindca n-a existat niciodata implica totul, dar nu se deschide nimanui e o inchidere ce exprima i nu explica iubirea candelei i a morii, a oglinzii i a florii. Ardere i mistuire, geamat i pierdere in propriu-i abis Cuplu, adio am sa vad umbra care devii! Mallarme Iubirea lui este cea a lui Novalis Nu mi-ai fost fagaduita pentru lumea aceasta!, ori a lui Kierkegaard Am facut ceea ce trebuia sa fac iubirea mea nu se putea exprima inauntrul unei casnicii. Cine e mai aproape de Bacovia A existat o Biserica a Iubirii, care corespundea secolelor II III d.Ch. ea mergea paralel cu cretinismul. Puterea de a face raul sau binele era singura expresie a iubirii inauntrul cuplului. De atunci s-au pastrat noiunile de perfect i imperfect in dragoste. Intr-un imn gnostic se spune Eu sunt vocea visului in noaptea eterna. Ceea ce s-a stratificat de atunci in dragoste poarta insemnele fostei fuziuni dintre zi i noapte, ale fricii de cadere in noaptea iubirii. i azi cuvantul zori delimiteaza un cuplu, o stare de spirit, cum seara, la tibetani, inseamna pragul, gelozia. Tot din misterele morii egiptene s-a pastrat iniierea in misterul dragostei, momentul intrarii in locul unde ateapta Doamna gandurilor noastre. Limbajul dragostei intenional, ...
Download