...apare descris cu par lung de aur moale, si cu ochii plini de jale trestia-l incununeaza hainele-i scintejaza haine lungi si stravezii pare un mort cu ochii vii.Ideea Luceafarului dateaza de la Berlin, cind a citit un jurnal de calatorie a lui Richard Cunici Bucuresti si Istambul, Povestiri romanesti, unguresti, turcesti. Acest jurnal cuprinde si doua basme, culese de Cunici in Muntenia. Cele doua basme au fost versificate de M. Eminescu sub titlul Fata in gradina de aur, iar al doilea Miron si frumoasa fara corp.Fata in gradina de aur un imparat avea o fata de o frumusete fara pereche. Ca sa o puna la adapost o duce impreuna cu roabele ei intr-o vale stearpa intre munti, si o inchide intr-un palat cu gradina de aur. De ea se indragosteste un zmeu, care se metamorfeaza in stea si sub chipul unui tinar frumos patrunde in castel si o invita pe fata sa-l urmeze in nori, aproape de soare. Fata il refuza, fiindca o arde caldura soarelui. Zmeul se metamorfozeza apoi in ploaie si tot sub forma unui tinar frumos o invita pe fata in fundul marii. Fata il refuza din nou, datorita senzatiei de raceala. In acest timp un fecior de imparat afla de frumusetea fetei si ajutat fiind de sfinta Miercuri, Vineri si Duminica intra in palat si ii propune fetei sa fuga cu el. Fata accepta. Razbunarea zmeului difera in basm si in versificatie. In basm zmeul din ochii caruia curg margaritare rastoarna o stinca peste fata, iar pe fecior il lasa sa moara in valea aducerilor-aminte. In versificatie M. Eminescu indulceste finalul, zmeul blestemind pe cei doi un chin s-aveti de a nu muri deodata.Miron si Frumoasa fara corp Miron este un fiu de cioban caruia ursitoarele i-au harazitjvendlt sa doreasca ce este mai de pret in lume. Miron se casatoreste cu o fata de imparat, dar aude ca in lume se gaseste o fecioara fara corp, de o frumusete fara pereche. Pleaca sa o caute, o gaseste si se indragosteste de ea. Pentru fecioara nu exista insa pasiune, patima ei fiind rece, ireala. Miron se intoarce la sotie, dar nu poate uita vraja Frumoasei fara corp si se stinge de dorul frumusetii pe care nu a putut-o stringe in brate. De aici este luata in Luceafarul nazuinta paminteanului, catre idealul, care desi apropiat, ramine de neatins.Elementul comun in cele doua basme este tragicul destinului omenesc, una si aceeasi drama vazuta sub doua aspecte. Una suferinta celui care se coboara de la inaltimea idealului la conditia paminteasca. i al doilea aspect este suferinta paminteanului, care alearga mereu catre un ideal de neatins.M. Eminescu a ales acest basm, pentru ca a gasit o conceptie proprie despre soarta geniului in lume, el aflindu-se sub influenta lui Schoppenhauer. Dupa Schoppenhauer geniul setos de cunoastere doboara in cercul restrins al muritorilor, dar nefiind inteles se intoarce in lumea lui.Intr-o fila de manuscrise M. Eminescu face interpretarea Luceafarului Intlesul allegoric ce i-au dat este ca daca geniul nu cunoaste moarte, si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamint nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.In cadrul, poemului gasim elemente folclorice legate de structura de basm, de formula, ritual, introductiva a fost odata. Tot element folcloric este natura conflictului, motivul zburatorului, al elememtelor de descintec si metamorfozele specifice fabulosului popular. Eroii sunt din lumea basmului ca si portretele lor. Lexicul folosit de M. Eminescu este tipic popular, ca si structura metrica a versului popular de 7-8 silabe.Din punct de vedere compozitional poemul este alcatuit din 4 parti, care urmeaza doua planuri un plan universal, cosmic si un plan uman terestru. Se inbina in Luceafarul epicul, fiindca pastreaza scena basmului, cu liricul, in ea impletindu-se elegia cu meditatia filozofica, idila, pastelul terestru si cosmic, descintecul, metamorfozele, si dramaticul prin succesiunea de scene dialog, i...
Download