...lizati l-au ucis si l-au ingropat intr-o padure indepartata, interzicand poporului sa-l jeleasca. Dar un fulger alb arata groapa tainuita si o prevestire spune ca din o seminte se va ridica razbunatorul, ex ossibus ultor Iesi-va mortul imparat, i-n iadul lor, de-unde-au plecat, S-or prabusi tiranii iarasi . Nu este exclus ca poetul sa se fi gandit la Horea sssssssss, adica impratul tanar.Intr-un gazel, Lupta vietii, Cosbuc isi facuse un catehism al activitatii, condamnand plansul si lipsa de ideal. El intelegea sa lupte nu numai pentru el, dar pentru intreaga colectivitate O lupta-i viata deci te lupta Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui Esti un nemernic Cand n-ai un tel hotarator. Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni Te lupti pe seama tuturor. .Un astfel de exemplu de lupta pe seama tuturor este poemul Noi vrem pamant!, scris cu ocazia rascoalelor taranesti din 1894 si publicat in revista Vatra . Unica prin violenta acuzarii, poezia exprima raspicat atitudinea scriitorului in problema taraneasca. In poezia lui, Cosbuc vorbeste despre un taran flamand si gol, far adapost , saracit, umilit si batjocorit de stapanirea ciocoiasca, poetul exprimand totodata uriasa forta pe care o reprezinta masele asuprite.In prima strofa, mizeria in care se zbatea taranimea flamanda si goala este raportata la un singur exponent al ei, scuipat si batut de ciocoi, folosit ca vita de povara. Apoi revolta se generalizeaza, eu devine noi , pentru ca revendicarea noi vrem pamant sa se repete de cateva ori pana la sfarsit. Prin gura taranilor razvratiti, Cosbuc demasca oranduirea silnica burghezo-mosiereasca, statul constituit ca instrument de exploatare si opresiune in mainile celor tari Ati pus cu totii juramant Sa n-avem drepturi si cuvant Batai si chinuri, cand tipam, Obezi si lant, cand ne miscam, i plumb, cand istoviti strigam Ca vrem pamant . Glasul obijduitilor trece de la expunerea obiectiva a situatiei intolerabile la invocarea umanitatii Voi ce-aveti ingropat aici Voi grau Dar noi stramosi si tati, Noi mame si surori si frati! In laturi venetici !Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant, Cu sange cald l-am aparat, i cate ape l-au udat Sint numai lacrimi ce-am varsat Noi vrem pamant .Pamantul se identifica cu tara, cu istoria ei, udata cu sange de taran si cu lacrimi de suferinta. Aceasta este ideea ce motiveaza si amenintarea prevestitoare de inevitabila rasturnare a ordinii sociale, mania robilor ce nu mai pot rabda Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa Nici in mormant! .Patetica, rascolitoare prin mesajul ei, poezia a devenit populara prin rapida ei raspindire, ea a intretinut o stare de spirit ce a facut explozie in istoria razvratirilor taranesti, cu pojarul intins al anului 1907. Rasunetul acestui manifest clocotitor de ura impotriva tiraniei a fost, de altfel, mondial. El a strabatut, tradus in diferite limbi, Franta, Belgia, Spania, agitand taranimea asuprita de pretutindeni.In Doina, tonul e mai potolit si la prima vedere s-ar parea ca poetul vrea doar sa explice semnificatia acestui cantec al poporului. Dar, ca in poezia populara, in Doina lui Cosbuc este plansul unui neam intreg . Personificata cu chip de copila, ea intampina pe fete in faptul serii, la izvor, si le invata ce e iubirea mangaie instrainarea flacaului plecat la oaste, alina durerea plugarului slabit de-amar si frant ea naste poezie din farmecul amurgurilor, din zgomot de paraie asculta glas de codru si spune muntilor durerea prin jalnice cantari ea blestema si strange in codru, noaptea, sub brazi, pe langa foc ... , pribegi de bir si claca .O singura data se bucura doina, atiunci cand haiducii, frtaii ei, razbuna suferintele indurate de popor din partea exploatatorilor Grabit, cand prind ei pusca, Scoti plumbii de la brau Iar cand ochesc, cu hohot Tu razi, caci plumbii moi S-au dus in piept de...
Download