...Gaman, care doarme intins pe duumea un somn agitat, bantuit de vedenii terifiante, ce-l fac uneori sa tresara i sa se comporte in netire. Stareul Bogumil are pentru situaia desperata in care se afla constructorii o singura soluie - jertfa. Pentru Manole, jertfa unei fiine umane este iraionala i el continua sa se framante in nehotarare. Conflictul dramei incepe in momentul in care intra in scena Mira, soia lui Manole. Mira cunoate framantarea interioara a soului sau i a ineles sfatul stareului Bogumil. Intre cei doi soi are loc un schimb de replici, la care contribuie i Gaman in visurile sale, din care Manole inelege ca sfatul stareului Bogumil nu e lipsit de talc, dar in acelai timp ii da seama i de puternica dragoste ce-i leaga pe cei doi soi. Acum conflictul e clar i definitiv instalat el e de natura interioara, izvorat din infruntarea luciditaii meterului care construiete inca multe altare, cu necesitatea, care pentru Manole e iraionala, de a sacrifica un om, i nu pe oricine, ci pe propria-i soie. Elementele conflictului sunt, aadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru construcie, pe de alta, intensa dragoste pentru viaa, pentru frumuseea i puritatea ei, toate intruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul sorii sa aleaga intre biserica - simbol al Vocaiei creatoare - i Mira - simbol al vieii, al dragostei, al puritaii omeneti biserica i Mira sunt cele doua jumatai ale personalitaii eroului. Fara una din ele, meterul e anulat ca om. Constatam deci un echilibru perfect al forelor conflictului, i de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga va insista asupra acestor framantari interioare, facand din personajul sau un erou de tragedie antica, acolo unde balada rezolva aparent simplu - mai mult prin sugestie - un conflict starnit de clarificarea in vis a cauzei prabuirii zidurilor. Conflictul piesei lui Blaga e tragic pentru ca e fara ieire. Ieirea din conflict nu poate avea loc decat prin moartea eroului, o moarte necesara, fara indoiala, iar nu o sinucidere, cum am fi tentai, poate, sa credem, sau o moarte accidentala, ca in balada. Intreaga desfaurare a aciunii releva condiia tragica a creatorului de valori durabile, aflat in lupta cu propriul sau destin.Iar dincolo de aceasta semnificaie, mitul confera momentului inelesuri nebanuite. Metafora femeie-biserica, devenita transparenta prin insai desfaurarea aciunii, trimite cu gandul la vocaia zamislirii, in care biserica e simbol al plasmuirii, unei valori estetice eterne, aa cum femeia reprezinta simbolul eternitaii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nascand, Omul. Din acest punct de vedere in concepia lui Blaga Mira nu este un personaj cu o identitate sociala i temporala precisa, e un simbol, i in acelai timp, un purtator de cuvant al autorului, care o data cu desfaurarea intamplarilor descifreaza i semnificaiile lor. In acelai fel trebuie vazut i Gaman, personaj stihial el insui i simbol, totodata, al forelor iraionale dezlanuite impotriva raionalului. Manole, dei simbol i el ca mai toate celelalte personaje, evolueaza totui ca un caracter cu o puternica i problematica personalitate, cu o individualitate distincta, traindu-i intens i neabatut destinul sau de martir al frumosului etern.Dar intamplarile se precipita. Zidurile cad din nou i meterii lui Manole sunt tentai tot mai mult de ideea abandonarii lucrarii. I, ca i cum noul eec nu era de ajuns, din partea lui Voda un sol aduce un ultimatum. Mistuit de arderea patimii sale creatoare i urmarit de ideea jertfei, Manole fagaduiete spre uluirea zidarilor o noua incercare. Cu raspunsul dat de Manole lui Voda aciunea se apropie de punctul culminant. Dar complexitatea compoziionala a dramei izvorate din complexitatea personajului ei principal. In permanena Manole evolueaza pe doua planuri fundamentale aflate intr-o stransa condiionare reciproca unul psihologic i unul al faptelor. In ordine psihologica, aciunea ei, i o data cu ea, personajul atinge punctul maxim al incordarii in momentul hotararii de a jertfi cand Manole spune solului ca biserica se va ridica, hotararea e definitiva in ordinea faptelor, punctul culminant e marcat de zidirea Mirei in temeliile bisericii.Solul pleaca i Manole trebuie sa deslueasca zidarilor talcul fagaduielii lui. Unii vor sa-l paraseasca, dar marele meter le strecoara in suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertfa. Hotararea e pecetluita prin juramant. Dupa trei zile de ateptare infrigurata, in care meterii se istovesc in tot felul de banuieli de incalcare a juramantului, ale unuia, impotriva celuilalt i ale tuturor impotriva lui Manole, apare Mira. Se face un nou pas spre implinirea unui destin. Mira insa vine pentru a preintampina un omor pe care-l face raspunzator pe stareul Bogumil. Trecand prin chinuri mai presus de puterea unui om, Manole incearca sa evite jertfirea Mirei, dar zidarii sai il constrang cu virtutea juramantului facut. Acolo deci unde balada incerca evitarea zidirii Anei prin invocarea forelor naturii, Blaga ii pune eroul in confruntare directa cu propriii sai colaboratori pentru a releva fineea mecanismelor sufleteti antrenate in trairea de catre marele meter a propriului sau destin. In balada natura era un personaj oarecum exterior intr-o intamplare oarecare nevoile teatrului modern obliga pe poet la intruchiparea forelor naturii in oameni. Dramatismul va fi mai intens, data fiind confruntarea directa dintre ei. Manole implinete destinul, caci patima de a zamisli frumosul e neinduratoare. In psihologia framantata a lui Manole, momentul hotararii de a jertfi, reprezinta in ordinea luptei omului cu natura, la scara istorica, momentul transfigurat artistic al neutralizarii opoziiei dintre natura i cultura. Manole e aici, prin sacrificiul facut, un erou civilizator, care da oamenilor o noua valoare, etern-durabila, aa cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le daduse focul.Blaga nu parasete nici o clipa condiia omului. Zidarii traiesc din plin febra constructiva a celorlali, dar obsesia vaierului care razbate din zid i comportarea Mirei in ultimele ei clipe de viaa il robesc tot mai mult. Tot mai puternica devine contiina ca pentru el, ca individ, sacrificiul nu mai inseamna izbanda, ci secatuirea tuturor puterilor sufleteti. Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificarii celei mai de pre fiine, care-i aparinea trup i suflet, in gestul suprem al renunarii nemaigasind iarai nici un sens, Manole se razvratete impotriva propriei sale fapte i a celui care i-o ceruse i vrea sa sparga zidul pentru a-i elibera iubita. Dar zidarii il opresc biserica pe care o concepuse, opera pentru care sacrificase totul nu mai aparine autorului ei, ci eternitaii. G. Calinescu gasete in aceasta scena esena clasica a interpretarii pe care o da L. Blaga mitului Meterului Manole... Meterul vrea sa darame biserica, dar norodul il da la o parte. Mulimea nu vrea sa tie de autor, el nu recunoate decat opera.Finalul dramei din nou se disociaza de balada. In balada, dupa terminarea bisericii, marele ...
Download