...re poetul poetul infatiseaza o serie de ipostaze ale individului Vezi pe-un rege ce-mpinzeste globu-n planuri pe un veac Cind la ziua cea de miine abia cuget-un sarac , Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par Altul cauta in lume si in vreme adevar . Apare aici un motiv de sursa schoppehauriana, identitatea omului in fata mortii Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii Deopotriva-i stapineste raza ta si geniul mortii . In continuare poetul se opreste la conditia vitrega a omului de geniu, care apare in antiteza cu celelalte ipostaze Iar colo batrinul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate i de frig la piept si-ncheie tremurind halatul vechi Isi infunda gitu-n guler si bumbacul in urechi Uscati asa cum este, girbovit si de nimic Universul fara margini e in degetul lui mic Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga Noapte-adinc-a veciniciei el in siruri o dezleaga Precum Atlas in vechime sprijinea ceriul pe umar Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar .Partea a treia cuprinde o cosmogoinie care compozitional se justifica prin faptul ca ea va argumenta cit de vasta este cultura batrinului dascal. Pina a prezenta geneza apar citeva notiuni care ar trebui sa sugereze increatul. Geneza propriu zisa incepe astfel Dar deodata un punct se misca cel intii si singur. Iata-l! Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal . Apar aici motivele macrocosmusului si microcosmosului. Raportat la macrocosmos oamenii nu sunt decit Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul . In continuare poetul vorbeste despre un previziblil sfirsirt al lumii soarele il vede trist si ros , planetele ingheata si timpul devine vecinicie , pentru ca la sfirsit sa domneasca din nou aceasta noapte a nefiintei si eterna pace .Partea a patra este consacrata pozitiei vitrege a cugetatorului de geniu in lumea semenilor sai. Dascalul dupa ce a cugetat la destinul lumilor cosmice el cugeta acum la destinele indivizilor lumii terestre. Apare aici din nou identitatea oamenilor cu ei insisi si cu omenirea intreaga Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate . Vointele marunte care ii framinta pe oameni n-au nici un sens din cauza ireversibilitatii timpului Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gindesc Ca si vintu-n valuri trece peste traiul omenesc . Cind vorbeste despre soarta geniului intr-o societate bintuita de interese meschine apar numeroase accente satirice, uneori deosebit de incisive. Imposibilitatea cunoasterii propriei vieti, lasa considerarea operei omului de geniu la discretia rauvoitorilor, a invidisilor i cind propria ta viata singur n-o stii pe de rost, O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost . Pesimismul schoppenhaurian l-a influentat pe Eminescu si in versurile Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarmi orice-ai spune, Peste toate o lopata de tarina se depune . Apare din nou ideea ca oamenii sunt egali in fata mortii Mina care-au dorit sceptrul universului si ginduri Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scinduri . Pe un ton ironic poetul isi imagineaza cum se vor desfasura funerariile acestui om de geniu. Ele vor avea o falsa solemnitate deoarece oamenii sint rai, indiferenti, ipocriti Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, Nu slavindu-te pe tine lustruindu-se pe el . Posteritatea va ignora valoarea operei si se va rezuma doar la bibliografia subtire careia ii vor gasi pete multe, rautati .In partea a cincea se revine la motivele initiale contemplarea propriei vieti si a luminii lunii ce dezvaluie alaturi de frumusetile eterne ale naturii crudul si tristul adevar ca oamenii sunt identici in perspectiva mortii i pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii Deopotriva-i stapineste raza ta si geniul mortii ....
Download