...m de nervi al unui obiect dezafectat, al unei umbre fantomatice pe de alta parte, aceea a insului afisand masca sarcasmului si autoironiei, spre a-si acoperi plansul intern si a preintampina riscul complacerii in poza damnatului. Dincolo insa de aceste posturi cutremurate, transpare chipul unui solicitat deopotriva de nostalgia comuniunii senine cu natura si umanitatea, dar si de ardoarea profetului, blestemand lumea lui a avea in numele lumii lui a fi . Traversand in fulgere scurte un orizont opac, astfel de accente dau geamatul bacovian timbrul neasteptat al apelului viril la impotrivire si incredere in metamorfoza fericita a omului ca fiinta sociala, daca nu si ca fiinta muritoare.Poet al esecului si al sperantei resuscitate din cenusa, G. Bacovia se apropie si se desparte de creatorii apocalipselor moderne.S-a spus ca e, prin formatie, un simbolist, dar isi depaseste epoca, apartinand poeziei romane moderne. E legat strans de orasul natal Bacau, unde s-a nascut in 1881, ca fiu de comerciant. Numele sau adevarat era George Vasiliu. Studiile elementare si secundare le-a desfasurat in orasul de pe Bistrita studiile superioare, de drept, la Bucuresti si Iasi, cu licenta. Nu a profesat avocatura, ci a fost mic functionar, traind din greu si dedicandu-se poeziei. A fost hartuit mereu, de boala - fapt reflectat in versurile sale sumbre. In 1928, se casatoreste cu Agatha Cristescu si se muta la Bucuresti, unde sotia sa era profesoara.A debutat in Literatorul lui Macedonski, insa primul volum Plumb apare in 1916, premiat de Ministerul Artelor. Celelalte carti poetice apar destul de rar Scantei galbene 1926, Cu voi 1930, Comedii in fond 1936, Stante burgheze 1946. Versurile sale sunt profund originale, creand asa numita atmosfera bacoviana. Capodoperele bacoviene sunt Plumb, Decembrie, Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Amurg violet, Alb, Vocale.SENTIMENTUL MORbIIMoartea in aspectul ei cel mai fizic, mai cadaveric, isi impune in poezia bacoviana prezenta cu autoritatea de care beneficia in viziunile medievale.In orasul bacovian, fara a se prinde in hora macabra, populatia este bantuita sau cel putin adiata de ceea ce el numeste aerul mortilor Ascultam acele povesti,Desi nu era vremea lor Cum nu-ntelegi cand privestiAerul mortilor.Controversa inregistrand simptomele acestei morti universale, Bacovia isi avertizeaza iubita asupra etapelor descompunerii. Intr-o poezie ca Renuntare, el se si considera pur si simplu un cadavru.In gradina moarta,Am sarit aseara peste zidul mort Pasul meu, incet, se oprea in loc Constient de soarta, de durere orb,In gradina moartaA sosit un mort.Morti intrezarea si Eminescu. Insa la Eminescu , cel putin acela din Mortua est si Melancolie, iubita isi paraseste faptura ca sa retraiasca o existenta selenara, iar poetul insusi, oricat de incredintat ar fi de pieirea insului, socoteste principiul vietii inalterabil, de vreme ce sufletele se reincarneaza in alte existente.NATURAPrezenta aproape in fiecare poezie, natura concureaza orasul. Solidara cu materia inerta a zidurilor, materia vie impartaseste intru totul destinul cetatii. Vegetatia, copacii, iarba, florile declina ca si zidurile, sub presiunea acelorasi forte dezagregate.Anotimpurile predominante sunt toamna si iarna care, o data instalate, par a nu se mai clinti, instituind un climat de era primordiala. Ploaia, vantul, zapada bat continuu, mai rar in rafale violente.Scartaie toamna din crengi ostenitePe garduri batrane, pe stresini de lemn,i frunzele cad ca un sinistru semnIn linistea gradinii adormite.O palida fata cu gesturi grabiteAsteapta pe noul amor Pe cand, discordant si infiorator.Scartaie toamna din crengi ostenitein gradinaTacerea, constituie un alt motiv interior al poeziei bacoviene, nu reprezinta insa decat extrem de rar o simpla invitatie descriptiva, o nota a cadrului exterior. Indeplinind aceeasi functie ambivalenta, de in...
Download