...tografii premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980, Levantul premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, Dragostea premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Visul premiul Academiei Romane pe 1989 tradusa in franceza si spaniola si nominalizata in Franta pentru Premiul Medicis, Premiul pentru cea mai buna carte straina si Premiul uniunii Latine- editia necenzurata a aparut in 1993 si se numeste Nostalgia , Travesti premiul Uniunii Scriitorilor si premiul ASPRO pe 1994 tradusa in franceza si olandeza, Orbitor - Aripa stanga premiul ASPRO pe 1996Nicolae Manolescu spunea astfel Roman autobigrafic si vizionar, Orbitor reprezinta prima parte a unei trilogii Aripa stanga, Corpul si Aripa dreapta- care se anunta exceptionala. Dupa ce a debutat ca poet, Mircea Cartarescu pare acum definitiv captivat de proza. O proza densa si profunda, realista si onirica, descriptiva si halucinanta, mustind de subiectivitate ca un burete de apa, populata de personaje si de obiecte fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce. Roman al cautarii timpului pierdut, metaroman al citirii si scrierii trecutului, Orbitor este o arheologie si anatomie a fiintei, fara termen de admiratie in literatura romana, in afara, poate, de senzualitatea metafizica a lui M. Blecher. Mircea Cartarescu isi caracterizeaza insa altfel opera sa Orbitor nu e, propriu-zis, un roman decit in sensul cel mai larg al cuvintului. Eu prefer sa-l numesc o carte . Ar putea fi, intr-adevar, cartea vietii mele , nu insa in sensul de cea mai buna , sau cea care va ramine , ci de scriere care le unifica-ntr-un fel pe toate celelalte. Dupa Orbitor cred ca se va vedea mai bine unitatea scrierilor mele. Romanul incepe printr-un citat din Biblie Pavel, Corinteni,1,9-12 foarte expresiv, care ilustreaza in cateva randuri continutul romanului Caci cunoastem in parte si prorocim in parte dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil cand am devenit matur am terminat cu ce era copilaresc. Acum vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata acum cunosc in parte, atunci voi cunoaste deplin, cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Primul capitol debuteaza cu o imagine descrisa intr-o maniera proprie si foarte personala. Este descrisa privelistea de vis a noptilor bucurestene. In viziunea autorului, orasul , pentru el, era o lume aparte, o lume plina de mister in care rareori se incumetase sa patrunda, dar, pe care o cunostea perfect, de la geamul camerei sale. Personajul principal, Mircisor, isi reaminteste cu nostalgie de vremurile in care statea pe lada de la studio, cu picioarele pe calorifer, pe intuneric, privind tripticul nocturn, de o stralucire sticolasa, nesfarsita, inepuizabila . Pe atunci nu se construise blocul de vizavi care i-a rapit privelistea, i-a furat visele...In acel colt al camerei incepeau visele sale, o aventura printre cladirile misterioase ale Bucurestiului, cu huruitul tranvaielor si fragmente ale unor actiuni marunte ale vietii. Mama sa, de care marturiseste ca nu il lega nimic mai mult decat faptul ca ii spala rufele, ii facea cartofi prajiti, il trimetea la facultate , este mitizata in poemele sale, versuri venite de nicaieri .Revenind la realitate, Mircisor se trezeste cautand in mica arhiva a familiei adapostita intr-o geanta a mamei sale, unde, printre numeroase lucruri neinsemnate si printre facturi, gaseste un lucru care il tulbura, o veche proteza, a mamei sale, care, l-a inceput, l-a dezgustat. I-a atras atentia insa culoarea deosebita a gingiilor, culoare pe care a descoperit-o cand s-a oprit derutat, in piata de pe strada Domnita Ruxandra , unde si-a dat seama ca era culoarea inserarii. Atunci a avut o viziune. A vazut-o pe mama sa, conturandu-se incet, in jurul protezei. A simtit cum mana sa ii atingea buzele. Dezmeticindu-se, a in...
Download