...iaza eroismul ostasilor romani sub conducerea lui Mihai Viteazul si satirizeaza lasitatea turcilor si a conducatorilor acestora.Titlul este numele unui conducator al armatei otomane prin intermediul starilor lui sufletesti se incheaga tabloul bataliei si mai ales imaginea neinfricatului domn muntean.La inceputul poeziei se infatiseaza figura impunatoare a lui Mihai care patrunde vijelios printre dusmani urmat de vitejii sai. Maretia eroului este evidentiata prin constructia metaforica cu fulgeru-n mana, iar tumultul luptei se releva prin imagini vizuale, auditive si motorii. Un rol important in cadrul elementelor auditive il au verbele la gerunziu trecand, facand, curgand asezate la sfarsitul versurilor, pozitie care impune accentuarea lor, sugerand o muzica grava ca un glas de pierzanie. Aceasta secventa emotioneaza prin arta cu care Cosbuc da viata tabloului bataliei si prin subtilitatea cu care imagineaza perspectiva victoriei romanilor Pe voda-l zareste calare trecand Prin siruri cu fulgeru-n mana In laturi s-azvarle ostirea pagana, Caci voda o-mparte carare facand, Si-n urma-i se-ndeasa cu vuiet curgand, Ostirea romana.Avantul eroic al romanilor contrasteaza cu spaima si dezordinea din ostirea turcilor. Aglomerarile verbale, epitetul adverbial deolalta si repetitia un val dupa val surprind starea jalnica a armatelor dusmane. Imbulzindu-se sa treaca podul de peste Neajlov, cea mai mare parte a turcilor si-a gasit moartea in apele raului unde cazuse insusi Sinan-pasa-salvat cu greu de un ostas de-al sau. Metafora fulgerul Sinan si verbul se-nchina releva situatia ridicola in care se afla cunoscutul comandant al armatei otomane Cu tropote roibii de spaima pe mal Rup fraiele-n zbucium si salta Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta Si cade-n mocirla, un val dupa val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal Se-nchina prin balta.Antiteza sugereaza doua planuri al inaltarii romanilor in perspectiva istoriei si al prabusirii paganilor.O alta secventa a inclestarii dramatice de la Calugareni o constituie intrarea in lupta a ienicerilor condusi de Mihnea Turcitul impotriva muntenilor pe care ii tradase. Prin intermediul acestui personaj, Cosbuc condamna pe vanzatorii de tara din toate timpurile.Iuresul luptei este surprins prin verbele urland, s-arunca si prin substantivele flinte si fum. In aceasta parte a baladei este infatisat Pasa Hassan caracterizat de la inceput prin lasitate, element negativ subliniat de verbul ramane si adverbele departe si alaturi Hassan de sub poala padurii acum Lui Mihnea-i trimite-o porunca In spatele-ostirii muntene s-arunca Urland ianicerii prin flinte si fum, - Dar pasa ramane alaturi de drum Departe de lunca.In contrast cu pasa care se multumeste sa dea porunci, ramanand departe de primejdii, domnitorul romanilo se avanta asupra paganilor, incurajandu-si ostasii prin fapte. Comparatiile ca volbura toamnei, ca lupu-ntre oi, verbele frange, bate, vantura, adverbele degraba, inapoi pun in lumina vitejia legendarului Mihai Ca volbura toamnei se-nvarte el roata Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi, Si-o frange degraba si-o bate-napoi Si-o vantura toata.Antiteza se adanceste in versurile Hassan de mirare e negru-pamant, Bogdan e suflet de vant metafora inedita- suflet de vant scoate in evidenta faptul ca voievodul apare in batalie infricosator ca si stihiile care matura totul in calea lor. Groaza pasei se subliniaza prin acumulari verbale, prin imagini vizuale si motorii, prin exclamatii retorice, cu ajutorul epitetului nebuna, determinant al substantivului groaza si prin interjectia vai Dar iata-l! E voda ghiaurul Mihai! Alearga navala nebuna, Imprastie singur pe cati ii aduna, Cutreiera campul taind de pe cai- El vine spre pasa e groaza si vai, Ca vine furtuna.Provocat la lupta deschisa de catre domnitor, pasa alearga ingrozit pierzndu-si demnitatea de conducator gandind ca orice moarte este mai usoara decat cea survenita in confruntarea cu ghiaurul Mihai Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun, Ca nu te-am gasit nicairea Dar pasa-si pierduse si capul si firea! Cu fraul pe coama el fuge nebun, Ca-n ghieara de fiara si-n gura de tun Mai dulce-i pieirea!Hassan il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias, imagine halucinanta realizata printr-un sir de hiperbole care au la baza epitetele crunte, gigantica si comparatiile i un munte, e tunet, e ger Salbaticul voda e-n zale si-n fier, Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poarta-o cupola pe frunte, Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Iar barda-i din stanga ajunge la cer, Si voda-i un munte.Gesturile si starile sufletesti ale pasei il prezinta ca pe un om inebunit de frica Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste Si gatul i-l bate cu pumnii amandoi Cu ochii de sange, cu barba valvoi El zboara soimeste.Adverbul soimeste da glas dispretului fata de lasitatea lui Hassan- cuvantul soimeste, care exprima cutezanta, avantul si setea de libertate avand in context semnificatii ironice.Lipsit de orice control, pasa lasa turbanul sa-i cada si nu-l ridica, isi sfasie vesmintele in fuga lui desperata spre tabara turceasca unde nadajduieste sa gaseasca salvarea Alearga de groaza pieirii, batut, Mananca pamantul.Finalul accentueaza dispretul poetului atat fata de pasa, cat si fata de bei, ingroziti deopotriva de catre Mihai Si-n ceasul acela Hassan a jurat Sa zaca de spaima o luna, Vazut-au si beii ca fuga e buna Si bietului pasa dreptate i-au dat Caci voda ghiaurul in toti a bagat O groaza nebuna.Versul lung de 11 silabe, versul scurt cu valoare de concluzie- asezat la sfarsitul strofei, contribuie la crearea imaginii unui episod istoric grandios din istoria nationala victoria de la Calugareni din anul 1595.8HpyfKclI5LSUi a3l3Uv,8i 9!a65CJHOJQJ5CJOJaQJaUr9v8l!L4s ...
Download