...Octavian Goga, mesianismul poezieiO. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uit de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi i oprimai. Figura bardului de la Rinari se incheag ns nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi in poezia lui ii fac loc i unele sentimente intime, totusi privita in ansamblu creatia in versuri a lui Goga reflect atitudinea poetului cetean,cum de altfel l-au apreciat i contemporanii trind pe pmnt i ntre semenii lui, lupt pentru idealurile acestora, cnta luptnd i lupt cntnd. Al. VlahuaGoga a intenionat s fac o adevarat monografie liric a satului ardelean. Intenia sa avea la baz o cunoatere direct i complex a realitilor satului din Transilvania de la sfritul secolului trecut i inceputul celui actual, apsat de subjugarea social i naional.Goga se deosebete, ca viziune totalizant asupra satului, de unii predecesori. Acesta o mrturiseste el nsui Eu am vzut in ran un om chinuit al pmntului n-am putut s-l vd in acea atmosfer in care l-a vzut Alecsandri in pastelurile sale i nici n-am putut s-l vd incadrat in acea lumin i veselie a lui Cobuc. Goga a urmrit din frageda copilarie viaa satului in toat complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul frmntrilor aranilor, de la botez pn la coborrea in pmint. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind, in tot ce este mai temeinic in creaia poetului cntarea ptimirii noastre. Cci in poeziile lui Goga, mai cu seama in primul volum , nu este vorba de o durere individual, particular a poetului sau a unei persoane oarecare, ci de durerile trite de satul transilvnean de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Starea de lucruri grea, cunoscuts nemijlocit de poet, trezea un sentiment de protest, ceea ce l-a i determinat pe Goga s afirme m-am nscut cu pumni strni, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revolt, cel mai puternic sentiment care m-a cluzit in via i din care a derivat i formula mea literar.. Izvorul acestei revolte este deci o ndelungat asuprire social i naional, care a strivit satul ardelean secole in sir. In poeziile lui Goga apare un sat apsat de nedrepti, cu locuitori continuu frmntai de izbvirea lor. In acest sens, spre exemplu, poezia De la noi incepe cu urmatoarele versuri pline de vibraie i semnificaie social Cu fruntea-n trn, plngnd azi ne vezi, Din slava, cerescule soare Rugmu-ne ie, azi sufletul nostru Tu las-l departe s zboare. Trimite i vntul, pribeagul drume, El, crainicul bolii albastre, S duc departe, pe aripa lui, Cuvntul strigrilor noastre. Aceeai atitudine de compasiune fa de confraii din mijlocul crora a plecat ii gsete expresie artistic i in poezia Ateptare Sat din margine de codru, Revrsat sfios in vale, Tot mai jalnic cade-amurgul Peste strainile tale! Frunza plopilor pe plaiuri, Ochii stelelor pe creste, Rona firelor de iarb Plng duioasa ta poveste.Relaia poet-colectivitate rural este organic, indisolubil, aa cum apare i in poezia Plugarii La voi alearg totdeauna Truditu-mi suflet s se-nchine Voi singuri strjuiti altarul Ndejdii noastre de mai bine.Goga se deosebeste de smntoriti in viziunea de ansamblu asupra satului, prin permanenta tendina de a scruta adnc aspectele sociale ale vietii satului. El nu idealizeaz nici satul i nici ranul, nu se limiteaz la surprinderea elementelor pitoreti, decorative. Dimpotriv, in concepia lui Goga ranul nu are pe nimeni care s-l apere i nimeni truda nu v-alina, el, ranul triete o via istovitoare A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfnt. De aceea poetul lor le nchin aceste versuri convertite in imn i elegie Al vostru-i plnsul strunei mele, Cretini ce n-aveti srbatoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urzii din lacrimi i sudoare.Vizionar i mesianic e poezia Clcaii. Ea izvorte din dureroasa nelegere i compasiune a poetului pentru soarta ranilor clcai. Poezia se deschide cu imaginea unui peisaj torid, ntr-un miez de var, pe cmp. Pe cmp sunt iobagii, ranii clcai in ir, grbovind la secera, ceritorind parc un nor pribeag. Miscarea lor grea, apsatoare, istovit de arsi, o sugereaz verbul in construcie modal, prelungind prin rsturnare topic, sensul durativ al caznei Eu le vedeam niruirea lung, Cum grbovit-ncet nainteaz Cum struind prin hold-i taie ulii, Ceritorind cu ochii stini o dung De nor pribeag in vnatul din zare Cnd secera-n trudita ei crare ir aternea in snopii grei de aur Prisosul sfnt de binecuvntare. mpovrata i chinuita existen a iobagilor se citete pe chipul lor mpuinat i stors de munc, de dezndejde i resemnare monegi slbiti ce scris aveau pe frunte zdrnicia pletelor crunte, brbai sfrii, cu sufletele moarte cu tot amarul unor viei dearte i femei cu ochii stini, cu snul supt de trud. Proiecia dantesc, cu scene de osnda de infern, copleete prin tragismul martirajului celor osndii s plng i s tac, celor ce se sting in neguri i uitare i cad i mor de crude-mpovarare, i, in contrast, stpinul, ntruchipare a unui blestem ancestral ce leag ranul de robie i de cina lui srac, din pine de neghin i secar. Finalul poeziei, retoric, vizionar, nfieaz o umbr de femeie. In pruncul pe care-l alapteaz femeia, poetul intrevede un Mesia, menit sa fie nfricoatul crainic izbvitor durerilor strbune. Atunci, in ziua mare-a invierii, Aceti ostai cu fee ofilite, Cu zmbet mort, cu suflete trudite, Ca-ntinerii de suflul primaverii S-or ridica, ei, care au fost strjerii Amarului, i-ai mortii, i-ai durerii, Cu braul greu de greul rspltirii Toat arina gliei dezrobite Si munii toi i-adncurile nfricoata clip-a primenirii, Cnd suflet nou primete ntrupare, i-n strlucirea razelor de soare El hrzete vremii-nbtrnite Vetmintul nou, de noua srbtoare. Poezia, in ntregul ei, sugereaz rzvrtiri nfricoate ce n-au nume, dar care au s vin. Satul lui Goga, este un sat al muncii, al unor nalte valori etice, este un sat personaj moral, social i istoric.Din acest sat se desprind, rnd pe rnd, i trec prin faa ochilor notri tablouri, figuri individuale vibrant evocate de poet precum Dasclul Blnd imi rsai cu faa ta blajin, Cu zmbet bun, cu ochi cumini i limpezi, Strlucitor de lacrimi i lumin, Dsclia Cci tu-mi rsai in zare, A vremii noastre dreapta muceni, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnic, blaie dscli.Figurile de luminatori ai satului nu se configureaz, in poeziile lui Goga, numai ca nite rspnditori de cultur, ci i ca nite rzvrtitori ai mulimilor oprimate. Astfel Apostolul e prezentat ca un rscolitor de constiine, un om al crui glas plnge attea patimi nemplinite nc Attea patimi plng in glasul Cuvnttorului printe, i-atta dor aprind in inimi De clipa rzbunrii sfinte. Din suita de figuri evocate de Goga, mai fac parte dasclul Ilie, cantorul Cimpoi, Laie Chiorul, popa Solomon, biata Mura, Lutarul i altele .Toate laolalt completeaz monografia liric a satului ardelean.Poezia lui Goga este mesianic, neleas in sensul de ncredere in eliberarea social i naional. Glasul ptimirii izvorte din durerea inrobirii sociale i naionale a dezmoteniilor neamului sau...
Download