...soana de sex opus , sentiment puternic de simpatie, de admiratie si de afectiune pentru cineva . In Dictionarul de filozofie , ea apare ca termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifesta in aspiratia dezinteresata si patrunsa de abnegatie catre obiectul sau o persoana sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesionala sau sociala. Nasterea si dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric si individual, este intim legata de formarea personalitatii. Iubirea dintre sexe vizeaza persoana umana in plenitudinea sa fizica, morala si intelectuala, in frumusetea individualitatii sale unice si irepetabile, fiind generatoare de fericire autentica numai in aceasta calitate. Natura si rolul indeplinit de iubire in viata oamenilor a primit in istoria culturii interpretari variate. Una dintre cele mai vechi interpretari este aceea mitologica-cosmologica, in care iubirea apare ca o forta cosmica grandioasa, generatoare si creatoare Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului si al teluricului, al finitului si infinitului in romantismul german, forta motrice si diriguitoare a evolutiei la Ch. Peirce. Distingand genuri diferite ale iubirii si considerand-o pe cea spirituala rationala ca superioara, numerosi ganditori i-au atribuit virtuti cognitive fundamentale cunoasterea frumosului ideal ca atare, identificare a iubirii si cunoasterii la Platon, accederea catre culmile lumii inteligibile, beatitudinea iubirii divine la M. Ficino, libertate interioara izvorata din cunoasterea rationala, amor dei intellectualis la Spinoza, penetrarea continutului ideal sau absorbirea in noi a lucrului cunoscut ca o contopire erotica la F. Schlegel. Acelasi dictionar prezinta erosul sub forma unui simbol platonician al elanului spiritual catre adevar, bine si frumos eros superior ca si al instinctului de reproducere a speciei eros inferior. Totodata erosul aduce plenitudinea si bogatia vietii interioare. In psihanaliza, erosul este ansamblul pulsiunilor vietii, manifestat prin libido, dominat de principiul placerii si reprimat de viata sociala principiul realitatii. Formele de manifestare ale erosului sunt, in consecinta, ocolite, mascate, simbolice, imaginare. Calea realizarii lui superioare, prin creatie in sensul platonician, este sublimarea. H. Marcuse reia tema erosului psihanalitic intr-un sens ideologic si polemic. Erosul reprimat de civilizatia industriala se va elibera intr-o societate de asemenea libera de orice constrangeri, imprimand vietii sociale caracterele jocului, ale fanteziei descatusate si armoniei estetice. In viziunea lui E. Fromm, erosul capata o acceptiune religioasa, religiei revenindu-i, in proiectele sale sociale, rolul de factor aglutinator, ca religie a iubirii. Fara a subaprecia rolul erosului ca si al altor functii naturale, psihice etc. ca factor mobilizator al vietii si activitatii umane, conceptia materialist-istorica asupra esentei umane, ca produs al relatiilor sociale, integreaza motivatiile actiunii umane intr-o viziune globala, unitara tinand seama totodata de ponderea specifica, de rolul si importanta fiecareia dintre acestea . Cuvantul amor pare astazi potrivit pentru surprinderea zonelor joase ale erosului. Amorul e pasager si comun. La vechii greci el e un sentiment aflat in grija zeitei Afrodita Pandemos, protectoare a iubirii instinctuale. Exista insa si o Afrodita Urania, patroana a sentimentului erotic profund, dramatic, chinuitor supremul amor spiritualis . Putem spune ca iubirea e direct legata de corporalitate si frumusete. Frumusetea fiintei iubite transfigureaza lumea. Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pamant. Orice iubire adevarata este absoluta si nepieritoare, chiar daca ea se cladeste pe teritoriul celei mai flagrante perisabilitati. Frumusetea e trecatoare, sensibilitatea se ...
Download