...tura universala conditia geniului a constituit tema unor mari opere cum ar fi Demonul , de Lermontov, Mase-Alfred de Vigny, Cain Byror. Tainele sunt ascunse , provocind farmec , si totodata ,teama. Catargul e gata de plecare , impartind totul intr-un Aici si un Acolo.Aici omul de geniu care are in fata pinzei de corabie oceanul, al carui vuiet surd ii strecoara in suflet fantoma furtunii. Acolo se inalta deasupra lui si deasupra celor pamintesti eternul sfint.Gindirea sa se indreapta inspre bogatia cerului cu toata nostalgia infinita a departarii infinite. Catargul se desparte de pamint , se cufunda in valurile oceanice neterminate, luind pe corabia sa geniul , pentru a-si implini destinul , acel destinpredestin ce nu poate fi schimbat sau ocolit Ce suflet trist mi-au daruit parintii ,Parintii din parinti De-au incaput numai in el Atitea suferinti Ce suflet trist Astfel , cursul liber al catargului e mereu accidentat si omul superior continua sa reflecte asupra sirului incilcit al vietii , asupra genezei , asupra istoriei, asupra simburelui raului. Aceasta fiinta nu doar cunoaste , ci este insetat de cunoastere, dar ceea ce descopera este trist stincile sunt rasturnate , brazii sunt agatati de virfurile stincilor , unuii dintre ei fiind rasturnati de vijelii si torente. Totul este incilcit si indescifrabil, si cu cit mai mult omul superior incearca sa decodifice tainele, ele se fac tot mai ascunse. Lumea geniului e una profund dezbinata , scindata, ratacita . Ea se desfasoara sub un val negru de suferinta Rasari in cale-mi , suferinta tu , Dureros de dulce. Pentru el a exista inseamna a suferi , urmarind in acest mod , purificarea si reinvierea , asemenii pasarii Pheonix . Aceasta fiinta mitica care tine pamintul pe un umar s-a simtit intotdeauna singur . Fiinta solitara prin nemarginile sale de gindire , el este un neinteles in lumea comuna, incapabila sa-i patrunda fericirea .De aceea , el alege acea lume dulce a visurilor si a gindurilor , izolindu-se intro rece si mindra singuratate Cu perdelele lasate Stau la masa mea de brad Focul pilpie in soba Iara eu pe ginduri cad. Daca ar fi fost sa aiba si el o mura , ar fi ales-o pe aceasta , pe a zecea , Singuratatea. Adevaratele multumiri intr-o viata de zbucium si dezamagiri , ea i le-a dat. Ea ii inlesnea sa fie in lume si sa poata oricind sa se desprinda de ea. Datorita ei , eul geniului a devenit o sfera absoluta , armonizata , inchisa in sine, eul sau s-a transformat intr-o alcatuire asemeni florii sau arborelui . Ceea ce recepteaza din afara e topit in substanta sa intima. i intrucit spatiul fizic e limitat, pentru omul superior , cea mai inalta valoare euotentiala o constituie spatiul launtric spiritual A geniului imperiu gindirea lui anume A sufletului spatiu , e insusi el . Inchiderea in sine , mintea uriasa cu care este inzestrat ii permit geniului sa vada nimicnicia lumii , acele musti de-o zi pe-o lume mica si , totodata , sa gaseasca forta de a ramine la toate rece . Geniul se detaseaza de cercul strimt , ceea ce scoate in relief ipostaza de om superior.Sustinind departarea dintre el si societate, reuseste sa-si pastreze eul. E ceea ce face Dan Dionis , calatorind psihologic in trecut , batrinul dascal , din Scrisoarea I , care se intoarce la timpul originar cind Nefiinta visa in adincul repaosului etern, sa-si descopere sensul. Actiunile demiurgice ale omului , realizat cu ajutorul magiei si al visului evidentiaza setea de absolut a geniului , de spargere a limitelor , dar aceasta nu este posibil de realizat . Chiar daca este altfel decit ceilalti , e capabil sa perceapa atitea lucruri fara de-nteles , sa se deplaseze dintr-o realitate in alta , geniul, totusi, ramine la statutul sau de om .De aceea , readus pe pamint , el spera ca , prin izolare si renuntare la cele pamintesti , sa invinga timpul prin opera sa. Asada...
Download