...prezentarea formelor posibile de existenta Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei. Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creatia lui Ion Barbu era impartita in patru etape parnasiana, antonpanesca, expresionista si saradista. In studiul din 1935, Introducere in poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape parnasiana, baladic - orientala si ermetica . Aceasta din urma impartire a devenit clasica.A. Prima etapa este cea parnasiana , a versurilor publicate intre 1919 - 1920 in Sburatorul . Printre ele amintim Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Elensenii, Panteism, Arca, Pytagora, Raul, Umanizare s. a.Scurte si riguroase ca forma - cateva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrans. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei , evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta, cum ar fi solemnul legamant al lepadarii de pacatul contemplatiei abstracte in favoarea vointei de a trai cu frenezie, intr-o totala consonanta cu ritmurile vii ale naturii. Evitand poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuintelor sufletului sau, I. Barbu le transfera unor elemente ale naturii copacul, banchizele, muntii, pamantul ceea ce indica o tendinta de a folosi simboluri obiective . Peisajele , pasteluri exotice si imaginare, inchid in ele elanuri si incorsetari ale fiintei umane, aspiratii patetice si incrancenate refuzuri, ca in aceste solemne strofe din Copacul Hipnotizat de - adanca si limpedea luminaA boltilor destinse deasupra lui, ar vrea Sa sfarame zenitul si - ncremenit sa beaPrin mii de crengi crispate, licoarea opalina sau din Banchizele Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi si statatoare pustietati lichide,Sinteze transparente , de straluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar. Poezia Umanizare scoate in evidenta un conflict dramatic al fiintei umane, care, in aspiratia ei spre absolut, trebuie sa o pteze intre doua principii intelectual si senzual, intre contemplatia apolinica si trairea dionisiaca . Poezia, spune Barbu , le impaca pe amandoua intr-un proces unic, intr-o sinteza in care Gandirea se transfigureaza luand forme concrete de sunet,linie, culoare . Ideea devine muzica a formei in zbor, Euritmie , deci intuitie a esentei lumii. Aspiratia spre cunoastere are, in prima perioada , un caracter cam abstract, de unde si, frecvent, raceala versurilor. Incercarea de concretizare se sprijina pe imprumuturi din mitologie, care lasa de obicei o impresie puternica de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecesti si preocuparea deosebita pentru expresie i-au facut pe unii cercetatori E. Lovinescu sa vorbeasca de un parnasianism al inceputurilor literare ale lui I. Barbu. Dar poezia parnasiana franceza reprezentata prin Lecomte de Lisle sau Hrdia, era fundamental decorativa si antiromantica in continut neingaduind elanuri sufletesti, pe cand la Barbu , sub impietrita si recea marmura a versului, se rasucesc pasiuni violente, nelinisti si aspiratii tulburi, ceea ce denota deocamdata o structura romantica . Probabil ca aceasta este si cauza pentru care si le-a refuzat mai tarziu, socotindu-le ca decurg printr-un principiu poetic elementar . El tinde spre o alta formula poetica, departata de romantism, spre un lirism omogen, instruind de lucrurile esentiale, delectand cu viziuni paradisiace , pe care a realizat-o in urmatoarele etape ale creatiei sale.B. Etapa a doua, baladica si orientala, indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum si anuntase in Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Domnisoara Hus, Isarlik, Nastratiu, Hogea la Isarlik, publicate din a doua jumatate a lui 1921 pana in 1925, in Viata romaneasca si Contimporanul . Mai toate sunt lungi, datorita in mare masura pasajelor desc...
Download