... trasa de trei perechi de porumbei albi. Luna are aspect accidentat ca si pamantul si contine mari, ape, orase, tariLa superficie sua mal cunosciuta Dico che pur come la terra istessa Aspra, ineguale e tumida e scrignuta, Concava in parte, in parte ancor convessa.Dyrcona, in Les etats et empires de la lune de Cyrano de Bergerac, porneste pe un aparat care zboara vertiginos tocmai cand eroul se urca in el sa stinga fitilul. Consumandu-se rachetele, aparatul cade, insa calatorul se precipita cu picioarele in sus, in directia lunii.Grimmelshausen prelucrase si el Der fliegende andersmann nach dem Mond dupa Lhomme dans la lune de Baudouin.Munchhausen face si el doua ascensiuni in luna, ca sa-si caute securea de argint care i-a sarit tocmai acolo, pe cand era gradinar al sultanului.Imaginile lunii la Eminescu sunt uneori asemanatoare celei din lirica sanscrita, dar alteori le depasesc. In literatura sanscrita, de obicei luna trezeste durere de dragoste. In Sakuntala, eroul Dusyanta isi zice Desi credeam ca luna e racoroasa, intr-adevar razele ei stropite de roua varsa foc. Luna ne chinuieste pe noi, cei care iubim. Imaginea lunii ca astru care accentueaza iubirea este prezenta si in poezia eminescianaCand luna prin nori pe lume vegheaza Cand fiece unda se-mbraca c-o raza Cand canta ai somnului ginii natangiTu tremuri si plangi. Cand luna arunca o pala lumina Prin merii in floare-nsirati in gradina La trunchiul unuia pe tine te-asteptVisand de destept.Asocierea lunii cu durerea umana se intalneste si la Tagore Luna, tu trezesti valuri de lacrimi in oceanul tristetii mele.Dar astrul nocturn se dezvaluie si intr-o alta ipostaza in creatia lui Eminescu vapaia lunii il transpune intr-un alt nivel spiritual si-i dezvaluie tainele creatiei ca si zadarnicia vietii. Conceptia despre luna a lui Eminescu, ca o putere care invie ganduri si intuneca suferinte, isi are originea in cantul al VII-lea din Rig-Veda.Un sambure al acestei imagini transpare in Misterele noptiiRazele din alba luna mi le-ntorc, mi le-mpreuna pentru-ntregul viitor.Astrul selenar in asociere cu toate celelalte elemente al cadrului natural, avand insa un rol privilegiat, contribuie la realizarea atmosferei de extaz si somnie, preferal eminesciana, careia este greu sa-i gasim un echivalent nu numai in poezia romana dar si in cea universala. Luna tuteleaza intrega fire si mai ales pe indragostiti ea varsa liniste si somn, da o stralucire halucinanta suprafetelor acvatice, raspandeste o pulbere argintie, afrodiziaca in aerul inmiresmat, vegheaza bland asupra cuplului amoros si insenineaza gandul si sufletulSa fie sara-n asfintit Si noaptea sa inceapa Rasaie luna linistit Si tremurand din apa Si sa imprastie scantei Cararilor din cranguri, In ploaia florilor de tei Sa stam in umbra singuri.Sa fie sara-n asfintitDar luna poate fi si un astru rece, palid, martor al tristetii si regretelor poetului dupa iubirea pierduta ori neimpartasita, intr-un peisaj voit sarac, schitat in cateva linii, fara viataPe aceeasi ulicioara Bate luna in feresti Numai tu de dupa gratii Vecinic nu te mai ivesti!Pe aceeasi ulicioaraLuna este insa martorul momentelor de sensibilitate umana. La adapostul luminii sale se nasc, traiesc si mor sentimente, sufletul omului se zbuciuma, timpul trece. In acest cadru natural apar dorinte Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blandei lune , stari de complicitate cu indragostitii Sus in codri de pe dealuri Luna blanda tine straja , stari de veghe discreta Pe bolta alburie o stea nu se arata Departe doara luna cea galbena o pata sau referiri la prudenta Asadar, cand plin de visuri urmaresti vreo femeie Pe cand luna, scut de aur, straluceste prin alee ...Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi.Luna lumineaza si spatiile in care se misca strigoii Ades calare pleaca in mandre nopti cu luna. Ea este motivul starilor de extaz Inc-o gura si dispare... Ca un stalp eu stam in luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi dulce floare dar si al celor de singuratate Noaptea-n pod, cerdac si stresini heinizand duios la luna.Pentru T. Vianu, Eminescu nu este un pictor al formelor, ci un pictor al luminii, adica un romantic al carui univers vizual, dinamic, e dominat de imaginea luminii, simbolul insusi al devenirii.C. Ciopraga considera ca Eminescu e un poet selenar, nu un poet nocturn el face din poezia noptii o scara imaginara catre lumina.Pentru Rosa del Conte, lumina lunii nu e, la Eminescu, doar un element cromatic, ci e o esenta a carei frumusete e celebrata cu o fervoare a limbajului pe care am indrazni sa o numim neoplatonica.In poezia Lacul, apa, lacul apar nu numai ca manifestari sonore, ca niste glasuri muzicale ale naturii, molcome si inganate, dar si insotite de lumina luniiSa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blandei lune Vantu-n trestii sa fosneasca Unduioasa apa sune.Aceasta insotire a luminii cu apa se reflecta ca o tainica imbratisare a lor, o mistica pasiune a elementelor. Luna, un motiv atat de folosit la romantici, apare ca un element al peisajului, iar epitetul inversat blanda sugereaza o atmosfera dulce, ocrotitoare.In Sara pe deal, corespondenta dintre constiinta universala, exprimata prin simbolul luna si constiinta individuala, exprimata prin simbolul ochi, are la baza principiul feminin in dimensiunea caruia iubita si luna sunt ipostazeLuna pe cer trece-asa sfanta si clara Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara.In Upanisade luna este ochiul stang al constiintei universale, iar ochii sunt definiti ca niste zei. De aceea miscarea ochilor in microcosmos echivaleaza cu miscarea lunii in macrocosmos.In Floare albastra intelegerea poetului asupra lumii este conceptuala, arhetipala, asa cum o spune in versul Ca un stalp eu stam in luna!, unde simbolul stalp sugereaza centrul universului, principiul masculin, spiritul, iar simbolul luna, principiul feminin.In Memento mori, imaginea Daciei se proiecteaza din visul mitic eminescian. Situarea episodului in centrul poemului reprezinta ideea ca Dacia se afla in centrul lumii. Soarele participa la serbarile zeilor daci, luna devine o zeitate, zana Daciei Luna, zana Daciei, vine la a zeilor serbare Soarele, copil de aur al albastrei sfinte mari, Vine ostenit de drumuri si la masa se asaza.Luna, prin lumina sa, arata frumusetea cea fara de seaman a zanei DochiaLuna inspre ea indreapta pasuri luminoase,-ncete, Diadem de topiti astri arde-n blondele ei plete, Incalzind aerul serei, stralucindu-i fruntea ei.Ca si in marile epopei antice, in Scrisoarea I, Eminescu se adreseaza unui element al cosmosului - lunii, martor nepieritor al destinelor lumii. Ca astru omniprezent si omniscient, luna stapaneste destinele oamenilor care sunt diferite asa cum le-au iesit din urna sortii. Cadrul nocturn are atributele unei uverturi simfonice, in care astrul tutelar, stapan al universului este martor al timpului universal si al timpului individual Luna, tu, stapan-a marii, pe a lumii bolta luneci Si gandirilor dand viata, sufer...
Download