... Psalmi poetul este insetat de absolut. El cauta pe Dumnezeu, dovada a certitudinii perfectiunii. Este cuprins de indoieli, isi pierde rabdarea.Din majoritatea Psalmilor publicati in Cuvinte potrivite reiese cautarea neincetata, speranta intre nadejde si indoiala, credinta si tagada Sageata noptii zilnic varfu-si rupei zilnic se-ntregeste cu metalSufletul meu deschis ca sapte cupeAsteapta o ivire de cristalPe un stergar cu braie de lumina! Izvorul dramatismului existential vine din aceasta cautare perpetua. Este drama celui nemultumit cu mediocritatea, a celui ce se simte marunt in fata fortei supreme O nelinistita patima cereascaBratul mi-l zvacneste, sufletul mi-l ardeVreau sa pier in bezna si in putregaiNe-ncercat de slava, crancen si scarbiti sa nu se stie ca ma desmierdaii ca-n mine insuti tu vei fi trait .Este redata truda celui vesnic nemultumit ma muncesc din radacini si sanger , i-mi simt sculate aripi de cocor Intoarcerea in tarana, ma strecor in lupta In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta Cantare.Elementele artistice definesc viata mediocra si frumusetea celui ce cauta neincetat noroi , umilinta , noapte - pe de o parte si lumina , inaltimi , stele , cantec pe de alta.Astfel drumul in viata pare o zbatere neincetata intre urcare si coborare, intre victorie si infrangere, intre descoperire si neputinta de a gasi esenta, adevarul, pe insusi Dumnezeu Carpi-voi pe-ntuneric mantaua vietii mele Drept multumire sti-voi ca cerurile reci, VoHLJLHhzaaIIh5CJh5CJhCJaUhnhCJmHsHhCJhCJhCJ hh5FHJBFHvVXdhadhaaadhaaaaaaaar strecura prin gauri lumina unei stele Nehotarare.Poetul adopta patru atitudini esentiale umilinta, lauda, ironie, revolta si acuza.Psalmistul apare ca o fiinta indurerata, chinuita, singuratica, asaltata de rautatea dusmanilor si furtuna patimilor, supus trecerii nemiloase a timpului.Este caracterizat ca garbovit , chinuit , cu ranile putrezite , impresurat de rele, sarac si sarman, un vas stricat .Poetul se vede ca un copac pribeag uitat in campie , cu un fruct amar si cu frunzis tepos si aspru , sub cerurile goale, muncit din radacini si sangerand, rodind metale , amintind de imaginea unui crucificat. Tare sunt singur, Doamne, si piezisCopac pribeag uitat in campieCu fruct amar si cu frunzisbepos si aspru-n indarjire vie Poetul nu este un vas stricat ci un taciune care arde incet, mistuit de patima cereasca Nici rugaciunea nu mi-e rugaciuneNici omul meu nu-i poate, omenescArd catre tine-ncet ca un taciuneTe caut mut, te-nchipui, te gandesc .Refuzat de cer si de oameni, psalmistul reface drama cristica a singuratatii absolute, fara echivalent pe Pamant si in Cosmos Opaitele noptii se-aprind la mii de postiiDin tari de stele din ce in ce mai susDin fundul Marii Moarte pana-n vapaia ClostiiNu-i nimenea nemernic si singur ca Isus .Este inconjurat de dusmani, ocolit de prieteni, parasit de divinitate Doamne, tu singur vad ca mi-ai ramas Dar si tu vad ca-ncepi glumi cu mineNu mai am suflet, nici inima, nici glasIs buruiana. Sunt un maracine .BibliografieLovinescu, Eugen, Istoria literaturii romane contemporane, Editura Minerva, Bucuresti, 1989.Tudor Vianu, Studii de stilistica, E...
Download