..., si tocmai in aceasta consta tragedia sa. Nu e adevarat ca, in timpul coborarii, el nutrea speranta ca va reusi totusi, ca munca sa il va elibera de chinuri. Insa Sisif este in mod evident constient de dimensiunile propriei sale nefericiri. Tocmai aceasta constientizare lucida a destinului sau transforma chinul sau intr-o victorie. Aceasta trebuie sa fie o victorie deoarece insusi Camus spune Il parasesc pe Sisif la baza muntelui. Intotdeauna cineva isi poate gasi din nou povara. Insa Sisif ne invata ce inseamna adevarata fidelitate care neaga zeii si inalta stancile. i el de asemenea trage concluzia ca totul este bine. Universul de acum inainte fara stapan nu ii mai pare nici steril, nici inutil. Fiecare atom al acelei stanci, fiecare colt mineral al acelui munte intunecat constituie o lume in sine insusi. Lupta insasi inspre inaltimi este suficienta pentru a umple inima unui om. Trebuie sa ni-l imaginam pe Sisif fericit p.91. Viata si chinul lui Sisif sunt transformate intr-o victorie, concentrandu-se asupra libertatii sale, asupra refuzului de a spera, si asupra constiintei absurdului acestei situatii. In acelasi mod, Dr. Rieux este un erou absurd in Ciuma, deoarece si el este condamnat la moarte, si el este prins intr-un chin fara sfarsit si, asemenea lui Sisif, el continua sa isi faca datoria indiferent cat nesemnificativa este actiunea sa. In ambele cazuri conteaza putin pentru ce motiv anume ei continua sa lupte atata vreme cat aceasta sta marturie pentru increderea omului in om si nu in abstractii si absoluturi. Ideile care stau la baza acestei evolutii a eroului absurd sunt prezente in primele trei eseuri ale cartii. In acestea, Camus trateaza problema sinuciderii. In stilul sau tipic, socant si viguros, el deschide discutia cu afirmatia indrazneata conform careia Nu exista decat o singura problema filosofica cu adevarat serioasa si aceasta este sinuciderea p. 3. El continua prin a descoperi daca sau nu sinuciderea este raspunsul legitim pentru situatia funciar nefericita a omului. Sau, cu alte cuvinte Merita viata sa fie traita acum cand zeii au murit Discutia incepe si continua nu ca una metafizica, ci ca o afirmatie argumentata intemeiata pe o modalitate de cunoastere despre care Camus afirma ca este singura pe care o avem la dispozitie din punct de vedere epistemologic. tim doar doua lucruriPot simti inima aceasta dinauntrul meu, si pot rationa ca ea exista. Lumea aceasta o pot atinge si de asemenea pot conchide ca exista. Aici se sfarseste toata cunoasterea mea, iar restul este deductie. p. 14 Cu aceste certitudini de baza asupra conditiei umane, Camus argumenteaza ca viata nu are un sens. El nu este de acord cu numerosii filosofi care s-au jucat cu cuvintele si au pretins a crede ca din a refuza sa ii acorzi vietii vreun sens rezulta ideea ca viata nu merita sa fie traita p.7. Viata nu are absolut nici un sens. In ciuda nostalgiei umane irationale pentru unitate , pentru absoluturi, pentru o ordine stabilita si pentru intelegerea universului de dincolo de mine , nu exista nici un astfel de sens in universul indiferent si tacut. Intre dorinta de sens si de adevaruri eterne si adevarata conditie a universului exista o prapastie care nu poate fi umpluta. Confruntarea dintre inima umana, plina de dorinte, si indiferenta universului conduce la conturarea notiunii de absurd. Absurdul se naste din confruntarea dintre nevoia umana si mutenia irationala a lumii. p.21 si mai mult decat atat. Absurdul nu este nici in om, nici in lume, ci in alaturarea lor absurdul este singura legatura dintre ei. p. 21 Oamenii trebuie sa realizeze ca sentimentul absurdului exista si ca il pot trai in orice moment. Omul absurd trebuie sa ceara sa traiasca doar cu ceea ce cunoaste si sa nu includa in ecuatie nimic din ceea este nesigur. Aceasta inseamna ca tot ceea ce stiu este ca eu exist, ca lumea exista, si ca sunt muritor. Nu se reduce oare aceasta la un haos inutil care este viata Nu ar fi oare si...
Download