... ca sa-si castige existenta, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. In 1909 viziteaza Italia. 1912-1916 Revine in Romania. La Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole polemice s.a. 1918-1919 In timpul realizarii Romaniei Mari, e inchis doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori intre care si Ioan Slavici, la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei. 1927 Apare cu mare intarziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite. 1928 Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal. 1929 Prima carte in proza Icoane de lemn. 1931 Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza Cartea cu jucarii, inaugurand o directie secundara in creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari Cantec de adormit Mitzura, Buruieni, Martisoare, Prisaca, Zdreanta s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor. 1934 Romanul Ochii maicii Domnului dragostea materna si devotamentul filial. 1935 Versuri de seara 1936 Cimitirul Buna-Vestire, roman. 1939 Hore, volum de versuri 1942 Romanul Lina, de fapt lung poem in proza. 1943 Sub genericul Bilete de papagal ziarul Informatia zilei publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane, atacand pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu. 1944 Iese din lagar. 1944-1967 In anii dictaturii proletariatului, dupa o perioada de retinere, este reabilitat, distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje in regimul comunist, ca si Sadoveanu, colaborand cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cantare omului, Stihuri pestrite, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti. 1966 Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva. 1967 Moare si el, fiind inmormantat, alaturi de Paraschiva, in gradina casei din str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, intretinut de fiica sa Mitzura. In vizita la Martisorde Alexandra StanescuEra la inceputul toamnei in 1999, cand am fost in vizita la Martisor, putin timp dupa inceputul scolii. Se implineau treizeci si doi de ani de la moartea poetului 14 Iulie si de la infiintarea Muzeului Tudor Arghezi.Era o zi calda de duminica, inainte de pranz, cand am ajuns in cartierul marginas de Bucuresti unde a locuit si a scris Tudor Arghezi. Pe mine cel mai mult ma interesa sa vad cotetul lui Zdreanta, dar parintii m-au dus mai intai la mica adunare tinuta de actorul Mircea Albulescu. Pe niste bancute fara spatar, asternute cu stergare cu motive ros-albe si cu pernute mici stateau cam cincizeci de persoane, majoritatea in varsta. Erau si elevi si copii veseli, care alergau de colo-colo, dupa fluturi, dupa flori Noi ne-am asezat mai la umbra, in centru.In fata era pusa o masa lunga unde erau adunati doamna Mitzura Arghezi, directorul muzeului, actorul Mircea Albulescu, academicianul Alexandru Balaci si poetul Petre Ghelmez. Tata mi i-a aratat pe toti, cred ca ii cunoaste din ziare sau de la televizor. Ei au vorbit despre poetul disparut, dar mie cel mai mult mi-a placut actorul Mircea Albulescu care a spus ca tare mandra trebuie sa fie coana Mitzura, care poate spune despre poet tata .Am fost uimita sa-l ascult pe actorul mare, cu sprancene groase si privire patrunzatoare, cu glas puternic recitand pe Zdreanta , dar trebuie ca si lui i-a placut de Zdreanta, caci l-am vazut dupa spectacol langa cotet. Dadea autografe copiilor pe un numar din Bilete de papagal pe care l-am primit gratis.Dupa spectacol am vizitat cu totii muzeul. Am privit atenta camera de lucru a lui Arghezi. E asa de ...
Download