... Tata Nicolae H. Stanescu - nascut la 19 aprilie 1908. In linia paterna, Nichita Stanescu se trage dintr-o solida familie de mci mestesugari si comercianti romani, la origine tarani prahoveni veniti in Ploiesti pe la secolul nouasprezece.Mama Tatiana Cereaciuchin - nascuta la 16 februarie 1910, la Voronej, intr-o familie de conditienobila din partile Donetului, refugiata apoi in Romania. Se muta la Ploiesti unde la intilnit pe Nicolae Stanescu. Tinerii s-au casatorit la 6 decembrie 1931.Studiile si le-a facut la liceul Sf. Petru si Pavel care a devenit I. L. Caragiale din Ploiesti. Este absolvent la Facultatea de Fiologie din Bucuresti.1952 - Se casatoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenta, dar dupa un an se despart.1955- Transcrie Agoticele sale care nu au fost publicate si vazute ca profund serioase.1957- In martie Nichita Stanescu debuteaza simultan in revistele Tribuna si Gazeta literara din Cluj cu trei poezii.1957-1968 Este pe scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare director Zaharia Stancu. In literatura a debutat cu volumul Sensul iubirii 1960 contine 112 de pagini de poezii, care anunta o sensibilitate accentuata si incercare tempe rara de inoire a limbajului poetic. Treptat, Nichita Stanescu a ajuns la un vizionarism poetic deosebit de personal si la o metologie lirica proprie, in centrul careia sta cuvintul si sinele, pe marginea carora creatorul isi organizeaza intreaga lui existenta. Pentru Nichita Stanescu, Pamintul si Cosmosul sunt subiecte de indelunga si fertila meditatie, simbolurile care domina o mare parte a operei. Temele abordate de Nichita Stanescu sunt dragostea, moartea, nasterea, conditia poetului si a poeziei, setea de real, setea de absolut, meditatia asupra conditiei umane, iubirea, act de cunoastere. Sentimentul iubirii este vazut ca o stare de iluminare. Volumul O viziune a sentimentelor 1964 poarta pecetea unor idile sentimentale. Formula estetica este diferita de la un volum la altul, toate insa situinde-se in nota de originalitate a poetului, in ceea ce priveste limbajul poetic. Aceasta a determinat critica literara, nu de putine ori, sa vorbeasca de prezenta lui Nichita Stanescu in literatura romana ca un moment reprezentativ, dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi. De la o carte la alta, scriitorul a ajuns si la un mod propriu de exprimare, la un limbaj inconfundabil in lirica ultimelor decenii. Originalitatea poeziilor sale provine, deopotriva, din imaginatia patetica, ce reflecta o adinca betie de universul inconjurator, si din metaforele surprinzatoare, insolite, usor de recunoscut. Nichita Stanescu este poet fantastic si in acelasi timp dramatic, un contemplativ si un luptator, un sentimental si un ideolog, un mistic vizionar si un indragostit de real. Rareori un poet a recurs la atitea abstractiuni, versurile par adesea un catalog de idei filozofice generale, de notiuni din fizica, biologie, astronomie sau chimie, de simple definitii si teorii, de numere si litere. Insa rareori un poet a avut o mare capacitate de a unifica aceste abstractii intrun spatiu atit de concrect, mai real decit privelistea unei paduri sau a unei strazi. Acest foarte original poet pune si o extrem de interesanta problema de limbaj poetic. Poetul isi continua anlizele lui pe cuvinte, complicindu-le tot mai mult, incercind sa simta nu numai realitatea fizica a cuvintului, ci a fiecarui sunet in parte, sfarimind unitatea fireasca a cuvintului, izolind sunetele si punind intre ele un spatiu, un timp ca intre pulstiile inimii. Poetul caita si descopera o stare de gratie a limbajului in care cuvintele sunt inainte de a exprima, in care sensul nu mai apartine adincului notional al poemului, ideii sugerate ori obiectului desemnat semne-obiecte, capabile de miscare si de liniste, de viata si de disparitie. Starea aceasta de gratie a cuvintului permite un contact insolit cu lucruril...
Download