...aFMicrosoft ord DocumentMSordDocord.Document.69qààOh0a0dpTUDOR ARGHEZI - PSLAMIFIngyenes PrbacsomagiFNormal.dotHalsz Zoltncs239Microsoft ohàea C jj444445J4555565Ci66666666-7777Y7-89BCXCK9
a46666696446666664646-7 C4444446-76l6TUDOR ARGHEZI - PSALMIUna din laturile dominante ale poeziei argheziene sta sub semnul cantarilor filozofico-religioase. Ca toi marii poei ai lumii, Arghezi a fost rascolit de-alungul intregii sale viei de o ire de probleme fundamentale pentru cunoaarca imposibilul.In Psalmul III Tare sunt singur, Doamne, i piezis! poetul se simte insingurat i parasit. Dumnezeu ascuns, sunt, inexistent il condamna la singuratate, impotriva careia se revolta cerand din partea Divinitaii un semn care sa-i indemne paii. Daca in primii trei Psalmi, poetul se razvratea impotriva divinitaii in Psalm IV Ruga mea e fara cuvinte poetul ne prezinta confruntarea sa cu logogul, cu Dumnezeu- cuvantul. Chemarea sa dubla ca profet i poet este condamnarea sa. Toate ambivalenele, ambiguitaile i paradoxurile naturii sale ii au sorgintea in aceasta criza originara a Cuvantului. Psalm IV este expresia unei disperari a cugetului, privind existena insai a eului.Psalm V Nu-i cer un lucru prea cu neputina este un apel al inteligenei desnadajduite. Prezenta sacrului este singurul sau clar ravnit. Invocarea lui este o incercare de a-l scoate din neautul ascunziului sau. Dar este, orare, posibila revelarea Este cu putina ca tacerea sacrului sa se rupa Nimic mai tragic pentru inteligena inserata de infinit decat aceasta tacere. Dumnezeu ascuns in aceasta tacere este o negare a omului cuvantator.Chinuit de indoieli Pari cand a fi, pari cand ca nu mai eti Psalm VI neputand inelege tacerea de stanca a unei divinitai care nu de nici un semn palpabil al existenei ei, poetul ii striga patetic apriga dorina in goana-i neostoita dupa o certitudine absoluta, cu o cutezana inspaimantatoare Singuri, acum, in marea ta poveste, Raman cu tine sa ma mai movor, Fara sa vreau sa ies biruitor. Vreau sa te pipai i sa urlu Este Psalm VIIn Psalm VII Pentru ca n-a putut sa te-neleaga poetul face un rechizitoriu puteri Divine invinuind-o, acuzand-o de crima celui care a creat lumea i apoi a parasit-o. Dumnezeu se face vinovat de dubla crima una pentru ca e absent din lume i cealalta ca lumea nu-l poate cunoate. Singurul vinovat e cel absent, adica Dumnezeu, nu omul. Omul, acuzat de religii, devine acuzatorul judecatorului sau.Psalm VIII Pribeag in se, in munte i pe ape e psalmul calatorului-prizonier in universul inchis. Psalm al maturitaii melancolice, al revizuirii i al cunoaterii de sine, acest psalm este un psalm al socotelilor. Ironic, sarcastic este poetul i in Psalm X vecinul meu a strans neudurare e psalmul mizeriei umane al nimicuiciei omului ce-i intemeiaza existena pe posesiune. Inlocuirea lui a fi cu cu a avea duce la descompunerea fiinei umane.In Psalm XI ca sa te ating, tari pe radacina poetul revine la chemarea Divinitaii. De data aceasta el dorete un contact organic care insa nu se realizeaza. Cuprinzand marea intrebare fara de raspuns, dureroasa i dramatica, psalmii arghezieni reflecta continua lupta a gandirii poetului cu indoiala, cu neputina de a renuna la cautare, cu nesaioasa sete de a se convinge daca Divinitatea exista sau nu cu adevarat. Osciland intre dorina de a afirma existena lui Dumnezeu i gandul ca acesta s-ar putea reduce doar la o iluzie zadarnic intreinuta, poetul exclama in Psalm VI Pentru credina sau pentru tagada, Il caut darz i fara de fotos, ca, pandindu-l pe Dumnezeu ca pe un vanat, sa-l amenine cu nimicirea fizica, necruator Te ceranuiesc in zgomot i-n tacere i te pandesc in timp, ca pe vanat Sa vad eti oimul meu cel cantat Sa te ucid sau sa-genunchi a cere Psalm VI sau chiar, nu mai puin neanduplecat Cercasem eu, cu arcul meu, Sa te rostoru pe tine, Dumnezeu! Talhar de ceruri, imi facui solia Sa-i jefuiesc cu vulturii taria Psalm II Poetul, pentru care problema Divinitaii parea fara rezolvare, ii da seama de zadarnicia zbaterilor sale launtrice in gocina dupa mare himera ajunge sa proclame categoric inexistena lui Dumnezeu, aa cum, triumfator, ne-o spune in unul din ultimii sai Psalmi din 1959. Evocand mai intai indelungatul i dramaticul drum al cautarii de o viaa-ntreaga m-am aratat Oricum, de-i pipai pragul, cu oapta tristei rugi, Dau numai de belciuge, cu lactate i drugi, el ii anuna hotararea nezdruncinata de-a siunici fanthàeaC jj444445J4555565Bi6666666697777e79896CXCK9
4666669644666666464697tiC4444446976l6TUDO
R ARGHEZI - PSALMIUna din laturile dominante ale poeziei argheziene sta sub semnul cantarilor filozofico-religioase. Ca toi marii poei ai lumii, Arghezi a fost rascolit de-alungul intregii sale viei de o ire de probleme fundamentale pentru cunoaterea rostului omului pe pamant, a inceputurilor existenei acestea in univers, a perspectivelor care i se deschid a morii care pune capat seraterilor lui continui pentru infrumusearea vieii pe care vrea s-o cladeasca urniorii sai. Pana sa ajunga la cunoaterea i insuirea filozofiei materialist-tiinifice clarificatoare, poetul s-a razboit cu fantomele Divinitaii i morii, ale vieii viitoare - intr-o lupta piept la piept dramatica i indarjita al carei rod literar il constituie unele dintre cele mai stralucitoare creaii poetice argheziene. Ispita cunoaterii, setea devoranta, biciuitoare de-a strapunge cu mintea necunoscutul, care, pe aceeai masura cu care poetul se apropia de el, parea a se departa de mijloacele de patrundere i de inelegere ale lui, sta la baza unei mari pari din opera de pana la Eliberare a scriitorului.Motivul cantarii Divinitaii, prezent in poezia argheziana inca de la primele debuturi ale poetului, devine in Psalmi o obsesie tiranica, infrigurata cautare care se prelungete pana in Stihuri de vara i Hore i in multe alte poezii i scrieri in proza ale poetului. Aceasta drama a cautarilor obsidante capata in versurile din Psalmi o deosebita fora a expresiei lirice. Psalmii arghezieni sunt monologuri ...
Download